Nu-l numiră încă Înțeleptul, nefiind copt pentru această misiune, deși preluase o bună parte din atribuțiile lui Hagea... Vasile Isachie Chiric venise pe lume cu ochii deschiși, și avea dinții de lapte înmuguriți cînd deschise gura și reteza cu propriile gingii cordonul ombilical care-l lega de cealaltă viață. Și el o alungă pe maica Paraschiva, moașa satului, de lîngă mama sa, pentru că acest lucru i s-a părut înjositor, fiind priceput încă din pîntecele mamei sale, pentru a aduce pe lume copii, suportînd el însuși toată durerea născătoarei, în clipele de groază ale facerii. Se născuse pe el însuși... Încă din primele clipe de viață se hrăni cu lumina primită direct de la soare, cînd astrul ceresc sparse ferestrele de-o palmă ale bordeiului lui Gheorghe Vasile Isachie Chiric, și se prelinse pe buzele să
