Cu tine in departare

    Cu tine în depărtare spune povestea Emiliei, o tânără studentă de origine chiliană din Franța care sosește la Santiago pentru a studia opera misterioasei scriitoare Vera Sigall. La scurtă vreme după ce face cunoștință cu ea, Vera suferă un accident bizar în urma căruia rămâne în comă. În timp ce îi așteaptă refacerea în spital, Emilia îl cunoaște pe Daniel, un vecin și bun prieten al scriitoarei care bănuiește că Vera a căzut pe scări nu accidental, ci împinsă de o mână criminală. Căutarea adevărului va fi marcată de false indicii și de descoperiri neașteptate, căci lucrurile care ies la lumină și se dovedesc hotărâtoare pentru soarta Emiliei și a lui Daniel nu sunt ceea ce ei se așteptau să găsească. Desfășurarea sinuoasă a evenimentelor va revela identitatea reală a tuturor personajelor și raporturile dintre ele, punând în același timp în discuție problema creatorului de geniu în relația sa cu lumea, a legăturilor de familie și a dragostei care-i unește și-i desparte pe oameni.       Fragment din roman:       “HORACIO        După întâlnirea noastră la NeW York, am început să ne scriem zilnic. Intimitatea fizică la care ajunseserăm în acele trei zile se traducea acum într-o pasiune epistolară tot mai intensă. Însă, când i-am spus pentru prima oară că o iubesc, așa, simplu: „Te iubesc mult", Vera mi-a scris că ea n-o să-l părăsescă niciodată pe Perez, care se străduise din greu să construiască o familie, și că, deși mă iubea și ea, acest sentiment nu va ajunge niciodată să-l umbrească pe acela pe care-l avea pentru bărbatul ei. Răspunsul ei, disproporționat în raport cu acele scrisori simple și oarecum puțin angajante pe care i le trimisesem eu, m-a făcut să înțeleg nu numai că legătura dintre ea și Perez era făcută dintr-un material necunoscut mie, pesemne indestructibil, ci și că Vera luă în serios cuvintele. De atunci, am început să le folosesc cu extremă prudentă, și, când cuvântul „dragoste" a apărut în corespondența noastră, l-am pus după alte sute, mai neutre, dar care au cimentat treptat drumul pentru a ajunge la el. Sentimentul meu pentru Vera era pur, n-aveam nici o îndoială. Însă nu uitam spusele ei de la Grand Central și nici faptul că limitele pe care mi le impusese, prevenindu-mă că eu n-aveam să fiu niciodată mai mult decât eram în clipa aceea, fuseseră pentru mine o provocare. Rezistența ei era stimulentul care mă îndemna s-o supun. Nimic nou, de altfel. Chiar Ovidiu le sfătuia pe femeile măritate să-și închidă ușa dormitorului, îngreunându-le soților intrarea, pentru a le înteți dorința.     Abia după nouă luni ne-am întâlnit iar. La câteva zile după ce eu împlinisem treizeci și cinci de ani.     În acest răstimp, viața ei și a mea se confruntaseră cu dificultăți. Perez reușise pentru prima oară să-l convingă pe Julian să observe stelele printr-un telescop mare; Vera zăcuse aproape trei săptămâni în pat, cu o infecție la bronhii, și scrisorile ei deveniseră triste; eu mă mutasem într-un apartament mai mare și mai luminos și publicasem Corola, cel de-al treilea volum de poezii."