Restul e tacere

    În timp ce adulții stau la taclale la o petrecere de nuntă ce pare să nu se mai sfârșească, iar ceilalți copii dau buzna la joacă, un băiețel se furișează neobservat sub masă. Tommy are doisprezece ani, dar inima lui slăbită îl împiedică să se joace cu verișorii lui, așa că își deschide MP3-playerul pentru a înregistra vocile celor care discută la masă. Subiectul conversației se îndreaptă însă spre moartea mamei sale, iar el aude ceva ce nu trebuia să afle niciodată, anume că femeia nu fusese răpusă de vreo boală, ci se sinucisese. Contrariat și rănit, Tommy nu spune nimănui ce a aflat și începe propria investigație secretă pentru a descoperi adevărul. Între timp, tatăl lui și mama vitregă se confruntă cu propriile probleme. Juan e chinuit de o suferință tainică și de vină pe care o simte pentru moartea unuia dintre pacienții săi, iar Alma, cea de-a doua soție a lui, își dă seama că mariajul lor se destramă și e devorată treptat de o veche pasiune. Toți trei se retrag astfel în propriile lumi, lăsând tot mai multe lucruri nerostite între ei, încât destinul familiei se îndreaptă inexorabil spre un deznodământ devastator.       Fragment din roman:       “Tați și Alma sunt tot supărați, și vina e a mea. De aceea, când autobuzul m-a lăsat azi-dimineață la școală, n-am putut să intru. M-am întors cu spatele și am mers spre piața unde obișnuiesc să vin când mă simt așa. Aici îmi petrec ziua. Îmi scot gustarea și o ordonez pe banca cea mai îndepărtată de stradă. Piața e pustie, cu excepția unei pisici negre care se plimba lingându-se pe mustăți ca o panteră în miniatură. Niște băieți traversează strada în fugă. Nu încape îndoială că lipsesc de la ore, la fel ca mine. Râd, sar și își dau ușor palme pe spate. Nu-mi place să fiu singur, dar, ca să am un prieten, ar trebui să fac un mare efort și sunt mari șanse să nu obțin nimic. De aceea prefer să mă gândesc la următoarele nouă descoperiri pe care am să le fac.     Mama și-a luat viața. Asta e prima. Dar cum ajung la următoarea? Poate unind chestiuni pe care le cunosc deja și care înainte nu mi se păreau importante. De exemplu, faptul că tați nu vorbește niciodată despre ea; de exemplu, faptul că din toate lucrurile mamei tați păstrează doar fotografia pe care am scos-o din sertarul lui; de exemplu, faptul că bunicul, în rarele ocazii când cineva pomenește de mami, înghite cu noduri, de parcă ar mânca o broască râioasă; de exemplu, faptul că nu ne-am dus niciodată s-o vizităm pe  bunica din partea mamei la Buenos Aires, nici măcar când a murit bunicul. Odată, l-am întrebat pe tați de ei și mi-a povestit că după moartea mamei au hotărât să se întoarcă în Argentina, unde s-a născut bunica.      După-amiaza aștept autobuzul școlar în fața porților școlii. Nimeni nu mă întreabă unde am fost. Sunt invizibil și îmi pare bine. Când ajung acasă, deschid calculatorul."