Comparand modul actual de viata al poporului roman cu cel anterior ultimului razboi mondial, esti izbit de stramutarea nefireasca a obstii satesti intr-o asociatie de locatari. Inregistrand acest fapt, care intr-o expresie metaforica e desemnat prin transpunerea ulitei centrale a satului pe scara verticala a blocului, Parintele Staniloae comenteaza: "... in blocurile acestea oamenii sunt straini. Pe ulita satului toti eram prieteni. Se intr-ajutorau unii pe altii. Unde mai vezi acum in blocurile acestea comuniune intre oameni? Cu cat i-ai inghesuit, cu atat sunt mai straini unii de altii./ ... / E bine sa fie apropiati, dar nu inghesuiti."
