Cum e posibil. Dincolo de aporiile onto-teologice. Macarie Egipteanu si Diadoh al Foticeii
"De nimeni nu poate fi cuprins si cunoscut Dumnezeu, afara de cei ce L-au gustat", spune Sf. Macarie. Este trasatura distinctiva, dominanta a Omiliilor macariene, care nu interzic cunoasterea lui Dumnezeu, ca si cum cognitia ar fi prohibita, actul ei echivaland cu ecranarea transcendentei. Dimpotriva, nemarginirea divina isi face loc in cuprinsul marginit al mintii, oferindu-se cunoasterii care o gusta, ia act de necuprinsul pe care il simte in propriul cuprins. Gnoseologia macariana se intemeiaza intru totul pe acest tainic gust al adevarului care vine in minte, luminand-o launtric.
"Temeiul cunostintei fiind dragostea", dupa cum afirma Sf. Diadoh, cunoasterea o afla la inceput si la sfarsit, ea fiindu-i fundamentul care o subintinde pe tot parcursul sporirii, mintea urmand treptele acestei largiri si adanciri, si tot ea asteapta mintea pe piscul in care cunoasterea se implineste. A cunoaste fiind totuna cu a iubi si invers, cunoasterea prin iubire porneste din iubire si ajunge la iubire. Propunerea vizionara a acestui imens posibil, care face caduca orice timorare a cugetului in fata unui aprioric imposibil, este primul si ultimul cuvant al teognosiei diadohiene.
