Pentru a crește ființe umane adaptabile, fericite și capabile de compasiune, înainte de orice trebuie ca părintele copilului de azi să afle CINE este copilul său, să‐i accepte trăsăturile native, dorințele și așteptările, apoi să‐l ajute să ducă o viață care să fie în concordanță cu acestea. Sarcina părintelui nu este de a modela bucata de lut (copilul său) în forma pe care el și‐a proiectat‐o: copilul nu‐i o bucată de lut, iar părintele nu are o asemenea putere. Ce poți și trebuie să faci este să ai influența asupra copilului tău, pentru a‐l putea ghida corect. Iar asta poți obține doar construind cu copilul o relație bazată pe cooperare, ascultare și onestitate. Dr. Ross W. Greene, psihoterapeut cu experiența de trei decenii în lucrul cu copii și familii, prezintă în această carte o metodă de dialog prin care orice conflict între părinte și copil se poate rezolva elegant și avantajos pentru ambii, folosind instrumente ca empatia, enunțarea clară a așteptărilor fiecăruia și găsirea de soluții practice prin discuții calme. Nenumăratele exemple te vor ajuta să aplici cu succes această metodă blândă, rațională și eficienta de a fi un ghid de încredere pentru copilul tău. Educație cu blândețe este o colecție coordonată de Ioana Chicet-Macoveiciuc. Fragment din cartea "Cum să creștem ființe umane" de Ross W. Greene "La inceput Hai să derulăm banda un pic. Raportul dintre caracteristicile copilului tău și așteptările lumii a început încă din clipa în care s-a născut. Care sunt cerințele care li se impun bebelușilor? Fără pretenția de a face o listă exhaustivă - și admițând că așteptările variază de la o familie la alta și de la un copil la altul există cerințele de autoliniștire, de a-și regla și controla emoțiile, de a îngera și digeră mâncarea, de a-și stabili un ciclu de somn regulat, de a se adapta la lumea senzorială (căldură, frig, lumini, zgomote, schimbări etc.), poate de a dormi într-un pat separat și de a interacționa cu oamenii moduri destul de rudimentare la început, dar din ce în ce mai sofisticate pe măsură ce crește). Dacă, încă de când este bebeluș, copilul are capacitatea să răspundă acestor cerințe fără mare dificultate, atunci, dacă trăiește în continuare în condiții neschimbate, există compatibilitate și lucrurile probabil că vor merge bine. Dar dacă un copil nu are capacitatea să facă față acestor așteptări - ceea ce este deseori numit un temperament dificil - sau dacă așteptările mediului sunt exa-gerate, atunci există incompatibilitate și un risc crescut ca lucrurile să meargă mai greu. Cum comunică bebelușii faptul că există o incompatibilitate? Din moment ce nu au la dispoziție cuvintele, fac asta plângând, țipând, înroșindu-se la față, zvârcolindu-se, vomitând, gâfâind, dormind prea puțin sau prea mult și așa mai departe. Dacă persoanelor care îi îngrijesc le este greu să înțeleagă și să reacționeze la aceste semne, probabil că incompatibilitatea se va accentua. Desigur, etapa de bebeluș este doar începutul călăto-riei care privește compatibilitatea/incompatibilitatea, interacțiunea permanentă dintre așteptări și caracteristicile unui copil. Există multe momente pe parcursul dezvoltării - le putem numi puncte de vulnerabilitate - în care ar putea apărea incompatibilitatea."
