Cum sa formezi oameni de succes

Cum să formezi oameni de succes. Sfaturi simple pentru schimbări radicale de Esther Wojciki - Mentorul celor mai strălucite minți din Silicon Valley   Parentingul în era digitală este o veritabilă provocare atât pentru părinți, cât și pentru copii. Dar, așa cum arată Esther Wojcicki – profesoara, mama și scriitoare îndrăgită –, parentingul modern poate fi o sursă de bucurie, și nu o osteneală necontenită. Esther Wojcicki revoluționează nu doar modul în care îi pregătim pe copii pentru o viață reușită, dar și felul în care părinții pot să-și conserve sănătatea și starea de bine. Cum să formezi oameni de succes ne arată cum să dăm ce avem mai bun din noi, pentru ca și copiii noștri să descopere ce au mai bun în ei. - Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post   Celebra îndrumătoare a multor minți sclipitoare din Silicon Valley și mama a trei fiice cu niște cariere strălucite, Esther Wojcicki dezvăluie metodele sale îndelung testate (acasă și la clasă) pentru a crește niște copii fericiți, spontani și siguri pe forțele proprii. Rețeta ei educațională constă dintr-o combinație a cinci valori cardinale: încredere, respect, independență, colaborare și generozitate. Dovezi vii ale eficienței abordării sale educative sunt: Susan Wojcicki, fiica ajunsă director executiv la YouTube, scriitoarea Lisa Brennan-Jobs (fața lui Steve Jobs), dar și apreciatul actor și regizor James Franco. Într-o lume dominată de „părinții-elicopter", care vor să controleze fiecare pas al copilului, autoarea transmite exact mesajul opus: Vorbiți-le copiilor ca unor adulți, permiteți-le adolescenților să-și aleagă propriile proiecte educaționale și de viață, lăsați-i să-și descopere pasiunile și potențialul de creativitate și generozitate.   Esther Wojcicki, celebra educatoare, jurnalistă și mamă, este recunoscută pentru competențele ei în metoda "învățării mixte" și pentru integrarea tehnologiei în procesul educațional. În anii 1990 a fondat renumitul program de studii media de la Palo Alto High School din California. Wojcicki este vice-președinte al Creative Commons și a avut un rol esențial în lansarea Google Teachers Academy. Actualmente își desfășoară activitatea în California.   Cum putem oare să ne ajutăm copiii – sau elevii – să se descurce într-o lume atât de complexă cum este cea din zilele noastre? Esther Wojcicki răspunde la această întrebare într-una dintre cele mai bune cărți de parenting și educație pe care le-am citit vreodată. Fiecare părinte și fiecare profesor trebuie să citească această minunăție de carte. - Tony Wagner, autorul cărții Formarea inovatorilor   La cursul ei de jurnalism, trebuia să venim cu povești de presă. Tot noi ne ocupăm și de punerea lor în pagină. Iar uneori, relatările din ziarul școlii erau chiar mai bune decât cele din presa adevărată. Wojcicki mi-a arătat că, dacă vreau, pot să-mi iau visurile în serios. - James Franco, actor și regizor, Globul de Aur pentru rolul principal din comedia Un artist numit dezastru   Combinația de înțelepciune practică și de inspirație pe care o veți găsi în carte lui Esther constituie o resursă neprețuită pentru oricine dorește ca generația următoare să crească în spiritul unei vieți cu sens și cu un potențial nelimitat. - Laurene Powell Jobs, fondatoarea organizației de activism social și educațional Emerson Collective Din cuprins:  1. Copilăria pe care v‑ați fi dorit‑o ÎNCREDERE 2. Aveți încredere în dumneavoastră, aveți încredere în copilul dumneavoastră RESPECT 3. Copilul nu este clona dumneavoastră INDEPENDENȚĂ 4. Nu faceți în locul copilului nimic din ceea ce poate realiza singur 5. Încurajați‑va copilul să acționeze cu hotărâre COLABORARE 6. Nu ordonați, colaborați 7. Copiii înțeleg ceea ce faceți, nu ceea ce le spuneți GENEROZITATE 8. Generozitatea: puneți‑o în practică. Este contagioasă. 9. Învățați copilul să‑i pese de cei din jur Fragment din volumul "Cum să formezi oameni de succes" de Esther Wojcicki:   "Psihologii pot numi aceasta „narcisismul" parentingului, „Eu sunt mama. Aceasta este fiica mea." Faptul că cei mici sunt botezați după numele părinților sau al bunicilor este un simptom comun al narcisismului părinților: ne gândim la copil ca la un înlocuitor. Uneori, încercam să ne măsurăm valoarea personală în funcție de realizările copiilor noștri, de tipul de mașină pe care o conduc sau de câți bani câștiga aceștia. Eu numesc aceasta concursul animalelor de companie: facem paradă cu copiii noștri, ca să ne creștem stima de sine. „Uitați-vă ce poate face copilul meu și are numai doi ani!" Am văzut videoclipuri ilustrând copii care puteau traduce în cinci limbi la vârsta de cinci ani sau copii care memoraseră tabla înmulțirii până la vârsta de șase ani. Cine se bucură de toate acestea? Este clar că e vorba despre părintele extrem de mândru. Nu sunt chiar așa de sigură în privința copilului. În plus, v-ați întrebat vreodată de ce unii părinți au dificultăți să îi învețe ceva pe copiii lor? Se întâmplă pentru că se văd pe ei înșiși - și toate nesiguranțele și imperfecțiunile lor - în copilul lor. Atunci când copilul nu înțelege ceva direct sau când are eșecuri, părintele devine imediat nervos sau frustrat, exact opusul unui bun educator. Dacă reflectați asupra acestui lucru, presupunerea că fiii și fiicele noastre ne vor călca pe urme este destul de problematică în secolul al XXI-lea. Pregătirea pentru o carieră este mult mai difcilă - pentru că nu știm care vor fi locurile de muncă. Cu zece ani în urmă, cine s-ar fi gândit că urmează să avem biologie sintetică și imprimare tridimensională? Până și profesiile care par stabile, precum medicina, se schimbă. Doctorii folosesc acum înregistrări electronice, utilizează roboți pentru intervențiile chirurgicale și își iau notițe cu ajutorul ochelarilor speciali Google Glass în timpul consultațiilor. În viitorul apropiat, s-ar putea ca radiografiile să fie mai precis interpretate de roboți. Așadar, poate că nu este cel mai înțelept să vă încurajați copilul să devină contabil, chiar dacă este o profesie grozavă pentru dumneavoastră. Poate contabilitatea este un domeniu fără viitor. Așa cum spune Thomas Friedman, acesta este secolul învățării autonome și al pasiunii. Cred că este timpul să definim „succesul" prin „pasiune". Iar copiii nu își dezvoltă pasiunile cu forța, știm cu toții."