Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor și la un proces de conștientizare de sine. Cărțile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane. „Adevărata întrebare este «Cine sunt?» Și singurul mod de a ști asta este să taci, să fii alert, să fii conștient – urmărește-ți gândurile și lasă-le să dispară. Într-o zi vei constata că totul a devenit tăcere, că nu se aude nici măcar murmurul unui gând. Totul s-a oprit, de parcă timpul s-ar fi oprit. Și, dintr-odată, te trezești dintr-un vis foarte lung, dintr-un coșmar.“ - OSHO Carte recomandată de Ligia Pop în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți". Fragment din volumul "Cuvintele unui om fără cuvinte" de Osho: „A vedea nu înseamnă a gândi. Soarele răsare: dacă te gândești la asta, ratezi răsăritul pentru că, în timp ce te gândești la el, te îndepărtezi de el. Cu gândul poți să călătorești multe mile, iar gândul e mai rapid decât orice altceva. Dacă vezi răsăritul, atunci un lucru este sigur: nu te gândești la el. Numai atunci îl vezi. Gândirea devine un văl pe ochi. Ea conferă realității culoarea proprie, îi impune propria idee. Nu lăsă realitatea să ajungă la tine, se impune asupra realității. Este o abatere de la realitate. De aceea nici un filosof nu a fost în stare să cunoască adevărul. Toți filosofii se gândesc la adevăr, dar a te gândi la adevăr este o imposibilitate. Fie îl cunoști, fie nu. Dacă îl cunoști, nu e nevoie să te gândești la el. Dacă nu îl cunoști, cum te poți gândi la el? Un filosof care se gândește la adevăr este exact precum un orb care se gândește la lumină. Dacă ai ochi, nu te gândești la o vezi. A vedea e un proces total diferit; este un produs secundar al meditației. * Rămâi pur și simplu cu viața care dansează în tine, care respira în tine. Trebuie să te apropii de tine ca s-o cunoști. Poate că ești prea departe de tine însuți, preocupările te-au dus departe. Trebuie să te întorci acasă. Ține minte că timpul cât ești viu este foarte prețios - nu pierde nici o clipă. * Poți să fii doar tu însuți și nimic altceva. Și e frumos să fii tu însuți. Tot ce e original are frumusețe, prospețime, parfum, vioiciune. Imitațiile sunt moarte, lipsite de strălucire, false, sintetice. Poți să te prefaci, dar pe cine păcălești?”
