Cu acest roman, Michael Connelly își reconfirmă valoarea deosebită ce i-a adus o popularitate extraordinară în rîndul cititorilor. Henry Pierce, eroul principal, este președintele unei companii ce construiește un prototip în măsură să revoluționeze știința moleculară și lumea, în general. lar el are șansa să devină extrem de bogat. Numai că firma trece printr-o criză financiară și, mai rău, se desparte de logodnica sa. Se vede nevoit, astfel, să se mute într-un alt apartament la al cărui telefon primește extrem de multe mesaje, adresate însă fostei locatare, Lilly Quinlan, o prostituată de lux. Mânat de curiozitate, Henry se Îansează în căutarea fetei, dispărută fără urmă, și se afundă într-o zonă în care are parte de experiențe inedite — o lume a prostituției, pornografiei, identităților secrete și a violenței extreme. O carte în care măiestria artistică a lui Michael Connelly atinge punctul culminant. Fragment din roman: „Cathode Ray's era un loc de întîlnire al generației tech. De obicei, toți cei care se aflau acolo aveau pe masă un laptop sau un PDĂ alături de cafeaua cu lapte. Localul, deschis douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, avea prize electrice și conexiuni telefonice de mare viteză la fiecare masă, și se află aproape de Facultatea din Santa Monica și de cartierele de producție de film și de software din Westside, dar nu era afiliat nici unei corporații. Toate acestea îl făceau să devină foarte popular. Pierce mai fusese acolo de multe ori, și totuși i se păru ciudat că Glass îl alesese ca loc de întîlnire. La telefon, vocea gravă și obosită i se păru lui Pierce ca aparținea unui om în vîrstă. Dacă era așa, atunci avea să sară în ochi într-un loc cum era Cathode Ray's și Pierce se întrebă de ce optase pentru acel loc de întâlnire. La ora trei fix, Pierce intră în cafenea și scana repede localul în căutarea unui bărbat mai în vîrstă. Pentru că nu văzu nici unul se așeză la coadă la cafea. Înainte de a pleca de la birou, vărsase în buzunar mărunțișul care mai rămăsese în ceașca de cafea. În timp ce aștepta își numără banii și ajunse la concluzia că îi ajungeau pentru o cafea simplă și îi mai rămîneau și pentru borcanul de bacșișuri. După ce își puse zahăr și frișca în ceașcă se îndreptă către curtea interioară și alese o masă liberă aflată într-un colț. Trecură douăzeci de minute pînă cînd fu abordat de un bărbat scund, îmbrăcat în blugi și într-un tricou negru. Individul avea ochi negri, înfundați adînc în orbite. Era mult mai tînăr decît își imaginase Pierce. Să fi avut cel mult patruzeci de ani."
