Jocul de domino

    Proaspăt ieșit la pensie, Harry Bosch nu se gândește decât la recondiționarea motocicletei sale Harley-Davidson. Asta, până în clipa în care fratele său vitreg, celebrul „avocat din limuzina“ Mickey Haller, îi cere ajutorul într-un caz teribil de complicat. Clientul lui Haller, Da’Quan Foster, fost membru al unei bande de cartier, este acuzat că a ucis cu bestialitate o femeie. Sarcina celor doi frați este să îl scape pe Foster de închisoare, deși toate probele, inclusiv cele biologice, îl incriminează. Misiunea pare imposibilă în condițiile în care adversarii echipei Bosch-Haller sunt unși cu toate alifiile și nu se sfiesc să ucidă. Vor reuși cei doi frați să scoată adevărul la iveală?        Fragment din romanul "Jocul de domino" de Michael Connelly:       “Bosch închise și se uită la pozele celor doi polițiști de la Moravuri. Nu credea că era nevoie să treacă pe la Frank ca să confirme ceea ce îi spunea instinctul. Long fusese cel cu binoclul. Lui Bosch i se părea ciudat că acesta venise să arunce un ochi atât de devreme. Era 9.30 dimineața. De ce devenise atât de repede bănuitor că jeepul Cherokee nu se deplasa?     Bosch credea că altceva îl determinase pe Long să urce dealul. Împături fotocopia și o vârî la loc în buzunarul hainei. În acel moment, văzu un bărbat care i se păru a fi Wojciechowski ieșind pe ușa centrului de reabilitare.     Acesta șchiopătă vizibil și mergea sprijinindu-se într-un baston negru cu flăcări pictate pe el. Purta o pereche de jeanși albaștri, un tricou negru și o vestă de piele cu emblemă Harley-Davidson pe spate. Aripile tradiționale ale emblemei erau rupte. Bosch știa că acest lucru arată că motociclistul fusese doborât și rănit, însă supraviețuise.     - Cisco? strigă Bosch.     Bărbatul se opri pe loc și se întoarse ca să vadă cine îl strigă. Bosch îl ajunse din urmă.     - Ești Cisco, nu?     - Poate. Tu cine ești?     - Harry Bosch. Sunt...     - Detectivul lui Mickey Haller. Mda, mi-ai luat locul.     - Voiam să spun că sunt fratele lui. Nu ți-am luat locul. Nu-l vreau. E al tău de îndată ce te vei întoarce. Nu mă ocup decât de cazul acesta și gata.     Cisco se sprijini cu ambele mâini de baston. Bosch își dădu seama că statul în picioare și umblatul nu erau activitățile lui preferate în acel moment. De-a lungul trotuarului erau înșirate mai multe bănci, unde însoțitorii îi puteau aștepta pe cei care intrau în centrul de reabilitare.     - Ne putem așeza o clipă? întrebă Bosch.     Îi indică o bancă. Cisco o luă într-acolo, părând ușurat că putea să scape de greutatea care îi apăsă genunchiul. Era un bărbat masiv, cu brațe puternice și un spate în formă de V, o piramidă întoarsă care părea instabilă pe punctul său de sprijin.     - Așadar, nu este o coincidență? întrebă el. Mick mi-a spus că și tu ai fost în armată.     - Am fost și am mai fost și aici, însă nu este o coincidență, zise Bosch. Am venit să mă întâlnesc cu tine. Vreau să îți adresez câteva întrebări."