Demoni

Primul volum din această seria Demoni La împlinirea vârstei de 16 ani, Lisa Whelan primește un cadou care îi va schimba viața; acesta sosește într-o micuță cutie de catifea, însă cuprinde puterea unui întreg neam de vrăjitoare – strămoșii ei, de care nu aflase până atunci. Cel care o va iniția în arta vrăjitoriei este Yadiel, un demon enervant care și-a dedicat întreaga sa viață protejării familiei Lisei, chiar din vremurile în care s-au născut primele vrăjitoare Whelan, cu mii de ani în urmă. Totuși, noile puteri ale tinerei fete declanșează alte forțe, mult mai întunecate decât și-ar fi putut imagina vreodată… "Demonii ei o însoțiseră mereu. Nu ca s-o chinuie, ci mai degrabă ca să-i fie aproape. S-o țină de mână. Să-i ghideze pașii. Să o ridice atunci când simțea că se clătină. Era ca și cum păzitorii ei ar fi fost îngeri căzuți. Și totuși, nu avea nimic malefic. Oamenii o considerau una dintre cele mai bune și blânde persoane pe care le cunoșteau. Poate că, la prima vedere, zăreau o scânteie din focul iadului în ochii ei, dar asta era tot. Era cu adevărat o ființă bună. Și blândă. Dar, ca orice alt om, avea un secret. Al ei era acela că dânsa cu diavolul. O făcuse mereu. Amândoi știau bine pașii și păstrau ritmul. Până într-o zi." Fragment din romanul "Demoni" de Laura Nureldin:   „Simți că în stomac i se aprinde un mic foc care apoi i se răspândește în trup. „Am o veste, mizeriilor: nici eu n-am vrut să, fiu vrăjitoare. Dar sunt. Și nu orice vrăjitoare amărâtă, ci o Whelan. Așa că luați de-aici!” Reușise. Își transformase frica în frustrare. Frustrarea în furie. Și, înainte să-și dea seama ce se întâmplă, toate acestea deveniră energie pură, crudă, care o umplea. Simțea cum Steaua îi încălzea pieptul, hrănindu-i puterea. Ridică brațele și elibera acea putere, împingând, obligând acea forță din adâncul ei să lupte, să riposteze. Simțea cum energia îi curgea prin palme, dar rezistența era puternică, mult mai puternică decât orice simțise vreodată, mai puternică și decât furtuna din vis. De data asta adversarul era real, malefic și plin de forță. Și hotărât să nu cedeze. Trecură minute lungi; Lisa începu să se clatine. Apoi se gândi la Jane, la Isabel, la Bună, la toate vrăjitoarele Whelan care trăiseră înaintea ei. Nu putea fi ultima. Nu voia să fie ultima. Trebuia să fie cea mai puternică. „Cea Aleasă”. O nouă undă de forță erupse în ea. Părea că energia acelor femei pe care le invocase îi curgea acum prin vene. Își deschise larg ochii auriu-străucitor și împinse din nou, scoțând un strigăt ca de războinic în plin asalt. Treptat, atacul slabi. Vântul încetă. Fata privi cu grijă în jur, în camera luminată de lună. Cu excepția așternuturilor aruncate pe jos, părea că nu s-a întâmplat nimic. Ușa zbură de perete și înăuntru năvăliră Annie și Jonathan, gâfâind panicați. — Doamne, Lisa, ce s-a întâmplat? Ești OK? — Lisa, ce e? Fata se lăsă să cadă la podea, hohotind. Annie îngenunche lângă ea, o luă în brațe și începu s-o legene. — Gata, iubita mea. Gata, nu-i nimic. Sssst, a fost doar un vis urât, atâta. Jonathan se apropie încet, se așeză lângă cele două și începu să-i mângâie părul Lisei. Nu putea vorbi. Știa că nu fusese niciun coșmar. Erau ei... și veniseră după ea.”