Soarta o readuce pe Laura pe pământul ei și îi redă memoria. Pământul este orașul Pampă Hundida, o oază înconjurată de miraje din deșertul Atacamă. Memoria ei este celălalt deșert. Laura a fost cea mai tânără judecătoare din țara ei. În Germania, a studiat filozofia și a scris o carte celebră, intitulată Moiră. Din Berlin, înainte de a se întoarce în țară, i se confesează fiicei sale într-o scrisoare. Îi povestește tot ce i s-a întâmplat în Chile, după lovitura militară din anul 1973. Lucruri pe care le știa și altele pe care le va descoperi treptat în amintirea ei ascunsă. Rând pe rând, vreme de trei zile amețitoare, în timpul mării sărbători religioase de la Pampă Hundidă, între dansuri și măști diavolești, Laura înfruntă mai multe mistere. Va reuși ea oare să învingă acea "gratitudine abjecta" pe care a resimțit-o cândva? Cine este acela al cărui nume nu poate fi rostit, pentru că înseamnă "cel care aduce lumina"? Asemenea oricărui mare roman - și acesta este unul -, "Desertul" lui Carlos Franz pune față în față destinul individual și destinul colectiv. Cu o privire lucidă, distanța, dar plină de iubire, Franz îndrăznește să vadă drama unor vieți și să o ridice la rangul de tragedie a unei națiuni. Aceasta este o voce nouă, puternică, seducătoare, creativă și angajată față de cuvânt. - Carlos Fuentes Cu "Desertul", numele lui Carlos Franz se afirmă între cele mai mari ale noului roman latinoamerican. Ca în orice narațiune menită să dăinuie, pasiunile speciei umane sunt puse în mișcare aici de vântul unei istorii colective și fatale. Trama este perfectă, personajele sunt imposibil de uitat. Franz a scris una dintre acele cărți care se recitesc după zeci de ani. - Tomas Eloy Martinez
