Despre arta fericirii

Pentru a fi fericit ai nevoie de bunăstare, de sănătate, de iubire, și de câte și mai câte, spunem adesea. Așteptam ca fericirea să ne fie dată din afară, de ceilalți, de circumstanțe. Fericirea pare să fie astfel un viitor promis, o aspirație, niciodată o realitate. De aceea, o conștientizăm adesea de-abia după ce ne-a părăsit, mai mult ca pe un regret al volatilității sale. Christophe Andre ne arată însă că fericirea este o artă, și chiar o „știință“, fericirea se învață. În „lecțiile“ sale despre fericire, fiecare având drept pretext un tablou celebru, autorul ne ajută să pătrundem calitatea ei simplă, ce se regăsește în viața de zi cu zi. De la primii pași ai copilului care descoperă lumea și pentru care fiecare moment este un început de drum și până la împăcarea cu sine de dinaintea morții, nestematele fericirii se află la îndemâna noastră și ține numai de noi să le vedem și să le culegem. „Nu știu să spun ce m-a atras către pictura: poate profesia mea de psihiatru, poate înclinația mea spre intimitate, poate interesul meu față de psihologie. Însă aș dori să vă provoc la această experiență: uitați-vă la un tablou, priviți-l în tăcere, lăsați pictura să vă vorbească, să-și facă sălaș în voi.“ - Christophe Andre