Despre înfrânare - Fericitul Augustin, Episcopul Hiponei …să nu zicem că înfrânarea, despre care Scriptura spune: „Și chiar acesta e [semnul] înțelepciunii, să știi de la cine vine darul acesta” (Înțelepciunea lui Solomon 8, 21), o posedă chiar și cei care, înfrânându-se, fie slujesc eresurilor, fie biruiesc patimile acestea mărunte pentru a împlini alte [patimi], de a căror măreție sunt biruiți. Căci înfrânarea cea adevărată, venită de sus, nu căută să înlăture unele rele prin alte rele, ci să vindece toate cele rele prin cele bune. Ca să fiu mai succint, [iată] lucrarea ei: pe scurt, îndatorirea înfrânării este să vegheze la îndreptarea și vindecarea tuturor desfătărilor poftei ce se împotrivesc desfătării înțelepciunii. De aceea, cei care reduc [rolul înfrânării] doar la stăvilirea plăcerilor trupului, fără îndoială că o socotesc mult prea limitată. - Fericitul Augustin Fragment din cartea "Despre înfrânare" de Fericitul Augustin "Revenind la datarea operei, motivul digresiunii de față, trebuie precizat faptul că doar integrată în cadrul acesta defensiv al disputei pelagiene din anii 418-420, lucrarea are sens, valoare și își poate atinge finalitatea; doar plasată în acest context istoric, tratatul De continenția capătă valențe noi și poate fi înțeles deplin, dezvăluind, prin prisma unei disimulări, adevăratele intenții ale autorului. Michael Rackett consideră că această scriere reprezintă rezultatul căutării unei via media între maniheism și pelagianism, de către Augustin", însă, după cum vom încerca să evidențiem mai departe, credem că acest tratat se constituie mai degrabă într-o refutatio utriusque, întrucât Augustin încearcă să se apere, arătând ortodoxia învățăturii sale despre înfrânare, în fața dualismului maniheist, pe de o parte, și a autosuficienței pelagiene, pe de altă parte. 2.1. Antimaniheismul declarat al lucrării Chiar dacă puțin mai sus am aderat la opinia unor cercetători care susțineau caracterul puternic antipelagian al tratatului De continentia, totuși, considerăm că unii dintre ei au exacerbat această latură în defavoarea aprecierii corecte a valorii sale antimaniheiste. Deși Possidiusnu menționează în catalogul operelor Fericitului Augustin că aceasta ar fi o scriere împotriva maniheilor, trecând-o ultimă în listă, totuși, editorii colecției Migne consemnează, după cum amin-team mai devreme, că această scriere augustiniană ar fi una îndreptată expres împotriva maniheilor. Această afirmație nu trebuie să contrarieze și să trezească dubii în datarea propusă anterior (i.e. anii 418-420) ci, mai degrabă, trebuie privită ca o dovadă a permanenței lupte duse de Augustin împotriva maniheilor și, mai mult decât atât, ca o abilitate extraordinară a acestuia de a se apăra atacând. Vom încerca, în cele ce urmează, să evidențiem principalele puncte din doctrina maniheistă pe care Fericitul Augustin le atacă în această cuvântare". Aminteam mai sus că primul atac împotriva maniheilor vine după mai bine de o treime din cuprinsul lucrării"."
Cauți Despre infranare în format PDF? Gândește-te la Fericitul Augustin.
Înainte să descarci un PDF gratis, amintește-ți că Fericitul Augustin a muncit luni sau ani ca să scrie această carte. Un fișier piratat nu plătește orele de scris, de editare și de rescriere — și lasă autorul fără recompensa pe care o merită pentru munca depusă.
Cel mai bun mod de a susține cultura este să cumperi cartea legal. Verifică varianta PDF — astfel răsplătești munca pe care Fericitul Augustin a investit-o în Despre infranare.