Mai înainte de i-luminare, am pășit domol, dincolo de conjurațiile spațio-temporale ale serenității, unde m-au întâmpinat zeii pitulați printre stele. Era un teritoriu liber de orice tortură și un câmp vindecat al virtuții, în care sophia mă invită la ea acasă. Așa l-am descoperit pe acest silen, numit autor de eseuri, pe care l-am însoțit, cu tăgadă și îndoială, în acest periplu fantast, care e încercarea asupra și nu finalitatea lucrării. Mi-a surâs limpede, m-a luat de mână și m-a condus la Efes, la Didim, pe acropola lumii, undeva, printre pietre și semne, acolo, în tumultul neîncercat al durerii, către facerea primă a lucrurilor, acelea dintru început, care poartă pecetea misterului. Mi-a vorbit de mirare, de mișcarea în sine, de poematica vorbei, de silabe ostile, hieroglife, sibile și litere false, de Hades, năluca infernului, de Persefona, răsăritul substanței, și mi-a spus că n-a înțeles încă cine a plămădit abisul din lucruri... - Vasile Popa Homiceanu
