Cunoscut mai ales ca autor al romanelor Omul fără însușiri (Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933) și Rătăcirile elevului Torless (Die Verwirrungen des Zoglings Torless, 1906), Robert Musil surprinde în scrierile sale tonurile și frământările unei epoci care cunoaște atât extazul avangărzilor artistice, cât și agonia celor două războaie mondiale (a trăit între 1880 și 1942, în Austria, Germania, apoi Elveția).
În eseul Despre prostie (Uber die Dummheit, 1937) subiectul este tratat, ca de obicei, cu toate resursele familiare autorului: analiza filosofică se combină cu observațiile de tip psihologic și cu constatări din istorie și politologie. Deși proiectul inițiat de acest eseu nu a fost finalizat, se remarcă, totuși, atenta cartografiere a fenomenelor asociate prostiei, tratate în stilul „ironiei constructive“, atât de specific lui Musil.
