De patientia (Despre răbdare, cca 417 d.Hr.) reprezintă o lucrare care se remarcă în primul rând prin interpelarea și repunerea în atenție a textului biblic. Tratând o temă sensibilă, discursul Fericitului Augustin ia uneori forma unei cuvântări teologice riguroase, alteori blândețea unei povețe părintești. De coniugiis adulterinis (Despre adulter, cca 419/420 d.Hr.) este o operă în care Fericitul Augustin ne vorbește despre despărțirea soților, despre adulter, despre divorț, dar și despre posibilitatea încheierii unei noi căsătorii. „Virtutea sufletului care se numește răbdare este un dar atât de mare de la Dumnezeu, încât este proclamată răbdare chiar și (răbdarea) lui Însuși, pe care El ne-o oferă, prin care așteaptă ca cei răi să fie îndreptați. Astfel, răbdarea și-a luat numele de la „pătimire”, deși Dumnezeu nu poate pătimi nimic. Totuși, nu doar credem cu tărie că Dumnezeu este răbdător, ci chiar mărturisim aceasta pentru mântuirea noastră. Dar care să fie răbdarea Lui Dumnezeu și cât de mare să fie ea, cine ar putea explica prin cuvinte?”
