Diaconul King Kong

Acesta carte face parte din colectia Anansi Contemporan . Cand un tanar traficant de droguri este impuscat in plina zi, in mijlocul cartierului, de un betiv batran si pasnic cunoscut drept Sportcoat, lumea pare sa stea in loc. Se tes teorii ale conspiratiei, se lanseaza ipoteze fanteziste, iar in tot acest timp improbabilul criminal reuseste sa puna politia pe jar, isca un razboi intre bandele de traficanti, iar actiunile lui au urmari nebanuite. Un Don Quijote alcoolic din Brooklynul anilor \'60, Sportcoat se numara printre cele mai memorabile personaje ale literaturii americane din ultimii ani.  N-ar trebui oare sa-l declaram in sfarsit pe James McBride Marele Romancier American? - Los Angeles Times   Mister ce trebuie dezlegat, roman politist, farsa urbana si portret sociologic al Brooklynului din anii ’60: cartea lui McBride contine o multitudine de fatete interconectate. - The New York Times    McBride isi dirijeaza simfonia antica cu profunda caldura, fara sa piarda din priviri suferinta si inegalitatea in mijlocul comediei pe care o creeaza. - The New York Times   McBride stie sa umfle realitatea pana la dimensiuni comice, astfel incat sa vedem mai bine mecanismele cele mai mici care fac ca sistemul sa functioneze injust. - Los Angeles Times   O comedie plina de compasiune. - Time Traducere din limna engleza de Dana Craciun.   Fragment din cartea "Diaconul King Kong" de James McBride: "La noua zile dupa petrecerea de bun-venit in cinstea lui Soup Lopez si la doua saptamani dupa ce-l impuscase pe Deems in fata, Sportcoat, viu si nevatamat, s-a infatisat la lucru dis-de-dimineata la casa batranei italience. Avea de muncit in gradina. Era o zi de miercuri ca oricare alta. Ea il astepta si s-a grabit sa iasa in fata portii cand l-a vazut apropiindu-se cu pas zorit. Isi pusese o jacheta barbateasca peste rochia de casa, avea sortul inca legat la mijloc, iar in picioare purta niste cizme barbatesti mult prea mari pentru ea. - Diacone, trebuie sa gasim carmaz, i-a zis. - Pentru ce? I-otravitor. - Ba nu. - Bine, atunci, a zis el. Au luat-o din loc, pornind de-a lungul strazii catre terenurile goale care se intindeau inspre port. El mergea in urma ei, iar ea pasea hotarat inainte. Cand au ajuns la prima parcela cu buruieni, la doar doua strazi distanta, ea a intrat imediat si el a urmat-o. Cautau amandoi cu capetele plecate. Au trecut pe langa cateva specimene deosebite. - Scaieti, paducelul cersetorului, mazarea potarnichilor, dar nu si carmaz, a zis Sportcoat. - Trebuie sa fie, a raspuns doamna Elefante. Isi croia drum printre buruieni, cativa metri in fata lui, plesnind plantele cu mainile. - Doctorului meu nu i-ar conveni sa gasesc. L-ar falimenta una ca asta. - Da, doamna, a chicotit Sportcoat. Se simtea bine in dimineata aceea. De fapt, se simtea bine in fiecare dimineata cand cutreiera prin maidanele din Cause cautand plante cu batrana al carei nume nu-l putea retine. Dintre toate slujbele din care-si castiga traiul, era singura pentru care nu era nevoie sa traga o dusca. In mod normal, de cand murise Hettie, avea nevoie de un intaritor dimineata. Dar zilele de miercuri, cand lucra cu batrana, il faceau intotdeauna sa se simta plin de energie. Era cu optsprezece ani mai in varsta decat el - avea aproape optzeci si noua de ani, asa ii spusese -, dar era unul dintre putinii batrani din Cause care prefera sa fie pe-afara toata ziua. De patru luni venea la ea si tot nu reusea sa-i retina numele, dar era o femeie alba cumsecade si altceva nu conta. Sportcoat avusese intotdeauna dificultati cu numele, ceea ce era o problema, mai ales dupa ce se imbata. De obicei li se adresa celorlalti cu "Auzi, batrane" sau "doamna", iar ei, orice nume aveau, ii raspundeau pur si simplu. Dupa patru luni insa, parca nu se mai cuvenea s-o intrebe din nou cum o cheama, asa ca incepuse sa-i zica doamna Patru Tarte, ceea ce pe ea n-o deranja, dar pe Hot Sausage il distrase pe cinste cand aflase. - Da\' n-are si ea un nume? intrebase Sausage. - Sigur c-are. Doamna de la centrul pentru batrani care m-o recomandat pentru slujba asta mi l-o si scris odata. Numa\' c-am pierdut hartia."