Dialoguri de duminica: O introducere in categoriile vietii

Dialoguri de duminică: O introducere în categoriile vieții - Ediția 2017 Ce-ar fi, ne-am zis, ca într-o lume în care totul e sufocat de o pasageră «actualitate», în care totul e agitație cotidiană și surescitare de tip breaking news, să vorbim despre «inactualitățile» durabile ale vieții, singurele care contează cu adevărat? Vrând să înțelegem ce se întâmplă cu noi când spunem că «trăim», am căutat să facem un pictorial al vieții, să surprindem existența din diferite unghiuri și în diferite poziții. Am vrut să descâlcîm nodurile existenței, am vrut s-o obligăm să iasă din subînțelesurile ei și s-o facem să se exprime pe înțelesul tuturor. Am vrut s-o recuperăm din teritoriul penumbrei, pentru a risipi, măcar o vreme, confuzia în care ne complăcem trăind. (Autorii) Aș spune că frumusețea prieteniei noastre vine din faptul că de-o viață avem bombăneli reciproce. Ne contrazicem, dar nu putem unul fără altul, și cred că asta e și sensul dialogurilor pe care le-am încercat și care acum, când sunt sub ochii noștri și se transformă în carte, mi se par mai bune decât noi. (Andrei Pleșu) Fragment din cartea "Dialoguri de duminică: O introducere în categoriile vieții" de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu: GL  Le lăsăm, dar atunci nu mai rămâne mare lucru prin care să definim prostia. Oricum, trebuie spus de la bun început că prostia se sustrage definițiilor ferme. Iar pentru că cei inteligenți știu că dacă se autoproclamă inteligenți sunt proști, nu sunt prea mulți nici cei care își asumă capacitatea inteligenței necesare pentru a o defini. Despre cei care o întrupează să nu mai vorbim. Cum ar arăta cineva care-și revendică dreptul de a defini prostia în cunoștință de cauză? Asta ar fi culmea inteligenței! (De fapt a existat unul, vom vedea.) Oricum, de câte ori s-a făcut încercarea de a defini prostia, rezultatele n-au fost strălucite. Cărțile despre prostie nu sunt neapărat proaste, dar nu reușesc niciodată să tranșeze subiectul, care, în mod miraculos, se sustrage elucidărilor ultime. AP  Așa e. GL  Foarte interesant este că nimeni nu întrupează prostia, deși în folclor există „prostul satului", care, până la urmă, se dovedește că doar „face pe prostur, fiind de fapt cel mai deștept. Dar, în general, nu poți să spui despre cineva din jurul tău: Uite, vino să ți-l prezint pe prostul recunoscut de toată lumea. Și în nici un caz nu va apărea cineva care să revendice acest titlu, pentru că, din clipa în care ar face-o, ar deveni, cum spuneam, inteligent. AP  Ai dreptate, deși... în privința câte unuia se poate obține oarecare unanimitate. GL  De acord. Numai că noi plecam de la ideea că nu putem să furnizăm o definiție fermă a prostiei, una cu care toată lumea să plece fericită acasă și, începând de mâine, să fie edificată. Și atunci cum procedăm?"