Diavolul din Orasul alb

     Expoziția Universală de la Chicago din 1893, cunoscută drept Orașul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. În paginile acestei cărți veți citi o poveste incredibilă despre construcția sa și despre doi bărbați – unul, arhitect, celălalt, criminal în serie – ale căror destine s-au întrepătruns.      Arhitectul este Daniel H. Burnham, forța motrice aflată în spatele Orașului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu clădiri albe, amplasate într-un paradis de canale și grădini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipeș, cu ochi albaștri și pătrunzători. El se folosește de atracția provocată de marea expoziție – și de propriul șarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere în capcana morții.      Cei doi bărbați diferiți, dar la fel de hotărâți, laolaltă cu o pleiadă remarcabilă de personaje secundare pline de culoare, printre care se numără Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison și o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orașului Alb, sunt aduși la viață în această hipnotică, periculoasa poveste a legendarei expoziții care a transformat America și a pregătit-o pentru secolul XX.       Fragment din roman:       „Absența unei construcții care să detroneze Eiffel continua să-l frustreze pe Burnham. Propunerile deveneau tot mai bizare. Un vizionar a avansat ideea unui turn cu o sută cincizeci de metri mai înalt decât Turnul Eiffel, dar realizat în întregime din bușteni, având în vârf o cabană unde să te poți adăposti și odihni. Cabana urma să fie făcută din bușteni.     Burnham și-a dat seama că dacă nu apărea iute un inginer capabil să-l detroneze pe Eiffel, pur și simplu nu mai rămânea suficient timp pentru a construi ceva demn de expoziție. Într-un fel sau altul, trebuia să-i trezească pe inginerii din America. Șansa s-a ivit odată cu invitația de a ține un discurs în fața membrilor Clubului de sâmbătă după-amiază, un grup de ingineri care începuseră să se întâlnească sâmbătă la un restaurant din centrul orașului pentru a discuta despre provocările în materie construcții ale expoziției.     Ca de obicei, s-a servit o masă cu mai multe feluri, vin, trabucuri, cafea și coniac. La una dintre mese ședea un inginer în vârstă de 33 de ani, din Pittsburgh, care conducea o companie de verificare a oțelului cu filiale în New York și Chicago și care era deja angajat să verifice oțelul folosit la clădirile expoziției. Avea o fată ascuțită, părul negru, o mustață neagră și ochi negri, genul de înfățișare care urma să fie apreciată de cei din industria pe care Thomas Edison tocmai o aducea la viață. Era „eminamente un tip popular sociabil și avea un fin simț al umorului", scriau partenerii săi. „Ajungea imediat în centrul atenției la toate întâlnirile, fiindcă era un excelent vorbitor și avea o rezervă inepuizabilă de anecdote și experiențe amuzante.”     La fel ca ceilalți membri ai Clubului de sâmbătă după-amiază, el se aștepta să-l audă pe Burnham vorbind despre provocările pe care le ridică construirea unui întreg ors într-un interval atât de scurt, dar Burnham l-a surprins.”