Romanul (intitulat inițial Orele) urmărește întâmplările în care sunt implicate câteva personaje, de-a lungul unei zile de iunie, în Londra. Asemenea lui Stephen Dedalus, personajul alter-ego al lui James Joyce, în drumul său prin inima orașului, Clarissa Dalloway înregistrează diverse senzații vizuale, auditive, olfactive, impresii ce reconstituie universul strălucitor al zilei de vară. Măruntele întâmplări ale vieții cotidiene camuflează de fapt drame personale, iar sub aparentul aer inofensiv și sărbătoresc al zilei se întrezărește adevărata față a vieții, cu tristețea și dezamăgirile sale. În vreme ce Septimus Warren Smith (un „dublu“al doamnei Dalloway, după afirmațiile autoarei) se cufundă în deznădejde și, pradă unei depresii provocate de moartea unui camarad de luptă, se sinucide, Peter Walsh, iubitul din tinerețe al Clarissei, se întoarce din India, tulburând pregătirile uneia dintre faimoasele serate ale acesteia și declanșându-i o serie de dileme morale. Pe parcursul zilei, destinele personajelor se întretaie în mod surprinzător, aparent fără continuitate sau legătura, dând la iveală trăiri și mici revelații neașteptate: Richard Dalloway descoperă că motivul fericirii sale zilnice este iubirea încă vie pentru soția sa, care, la rândul ei, își clarifică sentimente mai vechi pentru prietenă să din tinerețe, Sally Seton, și fostul iubit, Peter Walsh. Narațiunea fragmentară, urmând tehnica fluxului conștiinței, face din Doamna Dalloway unul dintre cele mai importante romane moderne, consacrând totodată stilul inconfundabil al Virginiei Woolf.
"Din punct de vedere al construcției este asemănător celebrului Ulise al lui James Joyce , Virginia Woolf folosind la fel ca și scriitorul irlandez fluxul conștiinței ca și forța narativă. Diferența față de Ulise este că volumul lui Woolf este mai accesibil și celor cu mai puțin fler literar , nefiind atât de criptică dezvăluindu-ți înțelesurile și metaforele fără să-ți dea prea mari bătăi de cap." (Sever Gulea)
Carte recomandată de George Banu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".
Virginia Woolf este una din scriitoarele mele preferate iar Doamna Dalloway este o carte pe care aș reciti-o oricând, la orice vârstă cu aceeași plăcere. Considerată de criticii de specialitate o capodoperă literară a secolului XX pentru mine Doamna Dalloway reprezintă acea carte de care te apropii cu o oarecare teamă dar care odată ce te-a prins îți dai seama că este de fapt destul de ușor de parcurs scriitura dezvăluindu-și treptat bijuteriile ascunse pe care le ascunde. Romanul se petrece pe parcursul unei singure zile și este alcătuit din flashuri de memorie și amintiri îmbinate cu destul de puține întâmplări din prezentul trăit de personaje. Din punct de vedere al construcției este asemănător celebrului Ulise al lui James Joyce , Virginia Woolf folosind la fel ca și scriitorul irlandez fluxul conștiinței ca și forța narativă. Diferența față de Ulise este că volumul lui Woolf este mai accesibil și celor cu mai puțin fler literar , nefiind atât de criptică dezvăluindu-ți înțelesurile și metaforele fără să-ți dea prea mari bătăi de cap. Deși și James Joyce se află pe lista autorilor mei preferați parcurgerea romanului Ulise mi s-a părut un drum interminabil prin abisul vocabularului și nu am reușit să suprind probabil nici măcar un sfert din ce s-a vrut să fie transmis…dacă nu ești bine pregătit din punct de vedere literar, probabil că ai șanse foarte mici să simți gustul joycean. Doamna Dalloway , în schimb, mi-a oferit satisfacția de a pătrunde mai bine în universul protagoniștilor, de a le înțelege alegerile de viață și efectul lor asupra bătrâneții, de a resimți nostalgia după trecutul zbuciumat, nefericirea statorniciei și multe altele.
După cum spuneam romanul Virginiei Woolf se petrece într-o singură zi, mai exact într-o zi de iunie. Și mai exact într-o zi neobișnuit de călduroasă dacă ne raportăm la capricioasa vreme londoneză. Clarissa Dalloway , o femeie aflată la vârsta a doua, plănuiește o serată și pentru acest lucru se trezește de dimineață pentru a face toate aranjamentele necesare. Drumul pe care Clarissa îl parcurge de acasă până în centrul Londrei, pe la magazinele de pe Oxford Street, prin parc și înapoi acasă se dovedește a fi un drum de aproximativ 200 de pagini – cam acesta este cadrul romanului. Fiecare pas pe care Clarissa îl face reprezintă încă o amintire, încă o nostalgie, încă o incursiune în trecutul ei tumultos la care a renunțat pentru a deveni o soție de high-class al unui om de guvern, cu alte cuvinte o.. casnică. Deși soțul ei , Richard Dalloway, este o persoană riguroasă, pedanta, pragmatică, familistă care a avut grijă ca ei sau fiicei lor să nu le lipsească nimic Clarissa se întreabă adesea , pe parcursul romanului, dacă a făcut alegerea bună căsătorindu-se cu el în dauna lui Peter Walsh , un poet visător cu idei moderne deși poate puțin cam radicale. Aceste întrebări sunt și mai pregnante în mintea ei în acea zi de iunie cu cât Peter Walsh o vizitează de dimineață aprinzădu-i în suflet nostalgia pentru iubirea lor din tinerețe care se încheiase prin chiar decizia Clarissei. Respins de Clarissa Peter Walsh a plecat în India unde s-a căsătorit, însă după eșecul acelui mariaj s-a întors acum la Londra. Îndrăgostit din nou de o femeie măritată cu copii Peter Walsh trece și pe la vechea sa prietenă Clarissa pentru a o vedea , ocazie cu care este și el invitat la proverbială serată. Auzind toate veștile lui Peter Clarissa resimte parcă o ușurare că nu a devenit doamna Walsh preferând stabilitatea atât financiară cât și sufletească pe care i-o oferă statutul de Dalloway. Totuși atunci când pe străzile londoneze suntem alături doar de ea și de gândurile ei ne este sugerat că nebunia lui Peter Walsh încă o atrage și că poate ar fi preferat să devină o femeie libertină care să cutreiere Commomwealthul decât să fie o casnică toată viața.
Poate cea mai mare diferență dintre Doamna Dalloway și Ulise este următoarea: dacă cel din urmă urmărește un singur personaj alocând prea puțin spațiu personajelor secundare romanul Virginiei Woolf își face răgaz pentru a dezvolta și personajele secundare pictând încetul cu încetul o adevărată frescă a societății londoneze de la începutul secoului XX. Astfel prin ochii Clarissei îi întâlnim prin Londra pe soții Smith dar și pe Sally Seton sau pe Hugh Whitbread. Discret autoarea mută desfășurarea amintirilor și a nostalgiilor din universul Clarissei în lumile intime ale personajelor secundare pe care le vom regăsi prezențe și la serata doamnei Dalloway. Astfel aflăm despre Septimius și Lucrezia Smith că sunt un cuplu extrem de nefericit. Septimius este un veteran al primului război mondial care încă este bântuit de fantomele camarazilor căzuți la arme ignorând-o complet pe soția sa Lucrezia , poreclită Rezia, care înnebunește încercând să-l scoată din acea stare. Lucrezia, o autentică italiancă, în nefericirea ei, regreta nespus că a părăsit Milanoul natal pentru a-l urma pe soțul ei în Anglia. Hugh Whitbread este insul tipic aristocrației engleze , genul de om despre care nimeni nu știe cu ce se ocupă sau din ce își câștigă bani…se știe doar că are o poziție importantă în Casa Regală. Cât despre Sally Seton? Această montează dimensiunea controversată a romanului, atâta timp cât se identifică cumva cu interesul amoros al Clarissei din tinerețe – avem de a face cu o altă aventură romantică pe care protagonista o regretă. Reflecțiile de viață ale personajelor și amintirile lor comune de la petrecerile din Bourton , un conac unde se strângeau în vremuri de demult, sunt întrerupte de momente de cotidian , precum trecerea mașinii regale în drum spre Buckingham și îmbulzeala ce se creează în jurul ei oamenii fiind curioși să o vadă pe regină. Pe măsură ce se apropie serata doamnei Dalloway personajele se pregătesc care mai de care pentru petrecere. Familia Dalloway , Clarissa, Richard și fiica lor Elizabeth, își ocupă pozițiile de gazdă iar toți ceilalți se îmbracă la patru ace îndreptându-se agale spre casa de pe Bond Street. Nu toate ajung , soții Smith suferind o tragedie în căsnicie după un moment de lumină iar Peter Walsh cu greu să hotărăște să-și facă apariția. Recunosc că mă așteptam ca romanul să se oprească aici și să rămână la latitudinea cititorului dacă serata a fost un succes sau nu. Ei bine nu se întâmplă așa , ba mai mult de atât serată este descrisă într-o manieră cât se poate de clasică, de obiectivă, cu un lux de amănunte fără nici un flashback, fără nici o amintire, nici o incursiune în trecut…totul e descris în crudă și banală obiectivitate. Totuși serata are momentele ei de încărcătură emoțională specială pe care vă las să le descoperiți citind cartea.
Nu știu din ce motiv lectura romanului m-a dus cu gândul la apocalipsă. Toate personajele îmi păreau că-și trăiesc ultima zi pe pământ și-și fac o recapitulare cât se poate de severă și totuși subiectivă a vieții duse până acum. Toți par că încearcă să facă ceva pe ultima sută de metri pentru a se prezenta la judecata de apoi cu conșiința împăcată și să poată să spună: DA , am făcut pe acest pământ lucruri ce au contat. Parcurgând cartea cu această ideea imprimată în suflet am perceput serată ca un soi de anticameră a apocalipsei în care Clarissa și ceilalți șed într-un fel de purgatoriu așteptând rând pe rând să fie chemați la judecată. Recunosc că este un roman dificil de parcurs dar uluirea care te curpinde atunci când începi să înțelegi de ce-urile este una pe care , eu unul, nu am mai simțit-o niciodată. Cineva mi-a spus că nu ar dori ca Doamna Dalloway să fie subiectul unei ediții a clubului de lectură de la St. O. Iosif pentru că este mult prea cunoscută și toată lumea a citito. M-aș bucura să fie așa, m-aș bucura că atât de mulți oameni să fi gustat din lectura unei cărți absolut fermecătoare.
DOAMNA DALLOWAY – VIRGINIA WOOLF, Editura Humanitas, 2012
Sever Gulea pentru blog.libris.ro
Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Doamna Dalloway?
Nu mai pierde timpul! Am realizat pentru tine lista cu librăriile online care vând Doamna Dalloway și poți alege librăria cu prețul cel mai mic ca să comanzi chiar acum.