Doctrina si practica spirituala la

Această apariție editorială de o importanță deosebită cuprinde unele dintre traducerile de mare valoare ale scrierilor lui Muhy-d-Din ibn Arabi, echivalând cu un eveniment spiritual care oferă oricărui cititor șansa unei orientări cât mai complete și adecvate în cunoașterea și studierea doctrinelor esoterice în general și a tradiției islamice în special. Prezentul volum ne oferă privilegiul de a întâlni laolaltă un fragment din opera celui mai important reprezentant al esoterismului islamic - Muhy-d-Din ibn Arabi - în traducerea și interpretarea suverană a unui Maestru spiritual autentic, deopotrivă cel mai important, însă în aria Sufismului european - Shaykh Mustafa Abd al-Aziz (Mihail Vâlsan).   Opera lui Muhy-d-Din ibn Arabi (1165-1240) - cea mai înaltă autoritate a spiritualității sufițe și a tradiției islamice - este mereu proaspătă prin vastitatea și înălțimea învățăturii sale. O adevărată ,,piatra de încercare", cuvintele ,,Celui mai mare dintre maeștri" (Shaykh al-Akbar) au legitimitatea Adevărului Revelat, autoritatea celui care a atins gradul cel mai înalt de realizare metafizică.   Cititorul chemat va descoperi în aceste pagini primii pași de intrare într-o adevărată școală inițiatică: instrucțiuni de comportament, ritualuri de rugăciune, practici ale intrării pe cale, noțiuni despre ascultarea inimii, Uniunea Divină și etapele realizării metafizice de la Cununa supușilor la Investitura în Centrul Suprem.   Cel care-și cunoaște sinea nu vede altceva în afară de Dumnezeu. Dar cel care nu își cunoaște șinea nu Îl vede pe Dumnezeu. Orice vas nu arată decât ceea ce conține.   Tu Îl vezi și tu nu știi că Îl vezi.   Profetul a fost întrebat: "Cine sunt Sfinții lui Dumnezeu?" Și el a răspuns: "Sunt aceia pe care atunci când îi vedem menționăm pe Dumnezeu!>> și aceasta pentru faptul că, măcinați de încercări și copleșiți de nenorociri, ei rămân neclintiți și nu caută adăpost decât la Dumnezeu, mulțumiți de ceea ce le vine de la Dumnezeu și de ceea ce El vrea de la ei. Când lumea îi vede în această stare în care îndură cu răbdare și sunt mulțumiți, și nu se plâng nimănui, mulțimea <<menționează pe Dumnezeu>> și înțelege că Dumnezeu a dăruit aceste ființe cu Harul Său. - Ibn Arabi   Am cunoscut pe Domnul meu prin Domnul meu, fără confuzie sau îndoiala; <<Natura mea intimă>> este a Sinelui, în mod real, fără lipsă sau eroare. Între noi doi nu este devenire iar sufletul meu este locul unde lumea ascunsă se manifestă. De când mi-am cunoscut sinea, fără amestec sau tulburare am ajuns la unire cu obiectul iubirii mele fără a mai exista distanță între noi doi, oricare ar fi aceasta. Nu mi-am lepădat sufletul din cauza Lui căci el nu a existat o clipă măcar, pentru ca apoi să dispară. - Ultimele versuri din Risălat al-Ahadiyah