Incendiul care cuprinde o clădire pariziană îi tulbură domnului Mulder plimbarea de seară și întreaga rutină a vieții, fiindcă se alege cu un neașteptat tovarăș: un câine care‑i devine călăuza printr‑o lume până atunci necunoscută, ajutându‑l să descopere o umanitate nouă, cu nenorocirile, dar și cu farmecul ei, dar și să se redescopere pe sine, într‑un roman care pictează un tablou social plin de ironie și duioșie deopotrivă. Fragment din roman: “În dimineața următoare, Mulder se trezi cu o întrebare: când e momentul potrivit să faci ceva? O întrebare care-i provoca un sentiment de jenă. Ar fi mai bine să-și vândă acțiunile și să depună un jurământ modern de sărăcie? Să găzduiască un azilant? Câinele îl privea în expectativă. Să facă ceva. Își plimbă câinele. Bău cafea la o terasă. Citi ziarul: „Furie în rândul imigranților". „O treime din populație nu vrea un vecin musulman sau negru." „Cincisprezece africani înecați înainte să ajungă pe coasta Maltei. Corpurile găsite de pescari... pielea înălbită de soare și sarea mării, ochii ciuguliți de pescăruși. În ultima vreme au ajuns la mal atâtea trupuri mâncate, încât populația locală nu mai îndrăznește să mănânce pește." Mulder se uită îndelung la o fotografie cu două mâini negre, fiecare de o parte a gardului. Una în libertate, cealaltă în captivitate. Comanda tarta cu mere. Câinele primi crustă. Trăgea cu urechea la conversațiile studenților. Repetau din ziare, făceau aceleași glume tâmpite despre politicieni, reproduceau aceleași bârfe. Spre surprinderea lui, cereau aceleași siguranțe precum părinții lor: o slujbă pe viață, un credit la bancă, o pensie la șaizeci de ani. Domnitorii de mâine voiau să-și știe privilegiile asigurate. Câinele nu mai suportă să-i audă vorbind. Se ridicară, își continuară drumul și se opriră în fața vitrinei unui magazin de arme. Mulder încercă să-și imagineze cât de departe îți poți împinge țeava unei puști în gură. Să simți metalul rece pe omușor și să ții degetul pe trăgaci, cu arcul întins. Avu o erecție, dar se plimbă până-i trecu. În vitrina magazinului Aux vieux campeur puse ochii pe o toporiscă. Nu era mai mare de o mână. Roșie. Gata de mers la cules de vreascuri taman bune să faci un foc de tabără și să-l asculți trosnind. O privi îndelung. Și câinele i-o îngăduise, cu nasul se delecta, mirosind un felinar care era la mare căutare."
