Pe masura ce treceau anii, incetul cu incetul domnul Teo a invatat sa fie mai mult singur. Niciodata insa n-a simtit nevoia sa se izoleze ca un sihastru, desi de cativa ani buni isi duce traiul restaurand pictura din biserici.
Printr-un exercitiu de purgatie rationala si-a pastrat mereu mintea libera, iar in sufletul sau nu cuibaresc spaime mistice. Detasat, supune unei judecatii fara partinire si imaginile cu sfinti si cele cu diavoli, ca si cum acestea ar fi expresia unor oameni cu gandire si apucaturi diferite.
Domnul Teo
