Sambata alba

Trebuie să spun din capul locului ca romanul Sâmbăta albă al lui Florea Lucaci e, cel puțin pentru mine, care-l cunosc pe autor încă de la începutul său eseistic, filosofic, de două ori o imensă surpriză. Întâi, prin reputație și carieră universitară, Florea Lucaci părea confiscat, fără rest, de gândirea speculativă, înecat în bibliografie vastă și erudită. În schimb, autorul Sâmbetei albe e cu totul altul, un narator nativ, cu suflu epic antrenat, și încă prin diferite registre, așa cum o cere evoluția ficțională (ficțională și nu prea, se vede ușor asta la lectura romanului). În al doilea rând: substanța epică și formula stilistică alese m-au uimit. Romanul începe, neașteptat, ca un bocet la moartea tatălui (se înțelege, cel al autorului însuși), apoi continuă cu efortul fiului de resuscitare a vieții acestuia, pas cu pas, prin cuvinte, prin întâmplări dramatice (cele mai consistente sunt cele din lagărele de muncă, ca prizonier de război, la ruși). Avem aici un adevărat substitut de liturghie, de prohod, după toate regulile canonice. Cartea valorifică bogată cunoaștere a autorului în materie patristică, filosofică în general. Surprind paginile, similiscolastice, îmbrăcate simplu prozastic, amintindu-mi – respectând, firește, proporțiile – de cele din Îl nome della rosa a lui Umberto Eco. Romanul lui Florea Lucaci mi se pare un dar al anului editorial 2018. - Vasile Dan După încheierea lecturii acestui roman, i-am scris autorului lapidar, așa cum se obișnuiește în corespondență electronică: „ÎNCÂNTĂTOR, orice alt cuvânt ar fi de prisos”. Oameni buni, deconectați-vă televizorul, tableta, computerul & smartphone-ul, citiți această carte, savurați-i în liniște paginile și veți redescoperi voluptatea lecturilor de odinioară. - I. Funeriu Florea Lucaci, prin cartea pe care o deschizi acum, cititorule, te invită la o comunicare-eveniment. Născută din lumea plină de eresuri a neamului nostru așezat la încrengătura metafizicii cu istoria, scrisă cu sufletul aflat la marea întâlnire cu întrebările condiției umane, gândită cu exigența logicii narațiunii, CARTEA, citită pagină cu pagina, îți dăruiește frumusețea dramatică a încleștărilor cu viață. Înțelesurile sunt dincolo de cuvinte. Meaning is at a level of language where words do not belong. - Dumitru Marcus Florea Lucaci este eseist și filosof, specializat în ontologia umanului, hermeneutică și filosofia religiilor. Ține cursuri la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad și conduce doctorate la Universitatea de Vest din Timișoara. Este colaborator la publicațiile Academiei Române, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru”. Este autorul cărților: Creație și umanism. Încercare asupra ideii de creație, Editura Facla, Timișoara, 1989; Creație și ființare. Un temei în ontologia umanului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Propoziții biblice. Interpretări logico-filosofice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005; Avatarul ideii de absolut. De la Kant la filosofia limbajului, ediția a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; De la Parmenides la începuturile filosofiei creștine, ediția a II-a, Editura Provopress, Cluj-Napoca, 2008; Identitatea artei. Problematizări istorice și logico-hermeneutice, Editura Academiei Române, București, 2013 (coautor); Elogiul drumului. Aforisme. Paradoxuri. Jocuri de limbaj, Colecția Școală ardeleană de filosofie, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016. Romanul Sâmbăta albă reprezintă volumul de debut în proză al autorului.