Don Carlos. Infante de Spania

„Drepturile dragostei mele sunt mai vechi decât formula rostită la altar!”, exclamă Don Carlos. „Dati libertate gândirii!” cere Marchizul de Posă. Două fraze din Don Carlos de Friedrich Schiller. Două fraze­cheie, am îndrăzni să afirmăm, reprezentative pentru cele două planuri în care se derulează acțiunea acestei piese, caracterizată de unii exegeți drept „tragedie/drama de familie”, de alții drept „drama de idei”, „istorica” sau „politica”. Don Carlos nu este un text „istoric”, chiar dacă personajele și conflictul (în parte) sunt împrumutate din realitatea secolului al XVI­lea. Filip al II­lea s­a urcat pe tronul Spaniei în 1556, când încă nu împlinise 30 de ani, iar de domnia lui, ce a durat peste patru decenii, nu sunt legate neapărat cele mai luminoase momente din istoria regatului iberic. Cel care a creat o vastă și extrem de valoroasă operă dramatică este prezent și astăzi, prin piesele sale, în repertoriul a numeroase teatre și în conștiința spectatorilor din întreaga lume. Dar creația care ni­l aduce în preajma permanent este o poezie, mai precis un imn, scris în 1785, Către bucurie (An die Freude), preluat de Beethoven ca text pentru corul din finalul Simfoniei a IX­a, cor adoptat în zilele noastre că imn al Uniunii Europene - Alexandra Bârna