Cartea Dosarul clopoteilor de Craciun PDF

    Toți clopoțeii de la Festivalul Iernii, organizat în parcul de la marginea orașului, au dispărut! Mai sunt câteva zile până în Ajunul Crăciunului și cineva trebuie să-i găsească, altfel festivalul va fi un eșec.     Un asemenea caz complicat nu poate fi rezolvat decât de cea mai bună echipă de detectivi din oraș. Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Scupidu și Serloc acceptă provocarea și încep investigația. Cu profesionalism, cei cinci adună probe și îi interoghează pe principalii suspecți: pe glacialul Parșivom, pe fiorosul Stănică și pe șiretul Lipitura. Dar umbla și zvonul că de fapt renii lui Moș Crăciun sunt de vină pentru toate disparițiile din parc... Oare vor reuși micii detectivi să rezolve cazul misterioasei dispariții a clopoțeilor de Crăciun?     Fragment din poveste:       “Hrrrrr... hrrrr... hrrrr... Așa a făcut în dimineața următoare, de la noi din cartier și până în parc, sania fraților Calamitate, trasă fără menajamente pe asfalt. Bobo redevenit Bolumbo își legase pe sanie rucsacul, atât de plin cu cele necesare anchetei, încât i se desfăcuseră unele cusături. Deasupra rucsacului îl instalase pe frățiorul lui, pe Bibi, redevenit Scupidu, care asistă, bine înfofolit și cu ochi strălucitori, la micul exod, bucurându-se de „sanius". Tot drumul, Bolumbo cel voinic și-a tras alternativ când sania, când sufletul, și poate ca și ochii înapoi în cap. Ca de obicei, cei doi frați purtau cojoace asortate, mai încheiat al lui Scupidu și mai descheiat al lui Bolumbo.     Dacă auzul fin al micului câine-detectiv, Serloc, a avut de suferit de la hârșâitul saniei, el nu s-a plâns, ci a continuat să meargă demn în urma grupului, adulmecând fiecare centimetru pătrat al drumului. Serloc avea motivele lui de mândrie, așa gătit cum era în hăinuța specială de detectiv cu carouri. Aș fi vrut să-i dau și pălărioara asortată, fiind cam frig afară, dar beaglul m-a privit mârâind și nu am îndrăznit să-l supăr legându-i-o pe cap. Din același motiv, am omis să-i atârn de hăinuța pipă minusculă cu care sosise Costumul comandat de pe internet.     Cu mâinile pe urechi și pășind înțepată pe lângă sanie, mergea Ada, cu numele de detectiv Gesicaflecer. Bine îmbrăcată, cu fular, cu mănuși și cu ce se mai așteaptă să-și pună o fetiță prevăzătoare iarnă pe ea, Gesicaflecer nu mai avea peruca blondă, ci o pufoasă căciulită galbenă cu care se remarcă de la distanță. Fetița avea o expresie mai hotărâtă ca oricând, fapt evidențiat și de tropăitul energic din ghetele cele noi și scârțâitoare.     În fața sâniei, purtând cu importanță o mapă pe care scrisese „Dosarul clopoțeilor de Crăciun. Al doilea caz al Detectivilor Aerieni" , Teo, numit de acum Marlău, încerca din răsputeri să conducă grupul și să respire aerul rece de iarnă prin fularul împletit de bunica. [BOLUMBO: Fularul verde cu văcuțe roșii! Ha, ha! Marlău, ești o glumă așa de bună!] De câte ori Bolumbo, transpirat și extenuat de trasul saniei, o luă pe altă străduță decât cea indicată de Marlău, acesta din urmă alergă să se repună în fața grupului, acceptând fără comentarii noul traseu. [MARLĂU: Ca să știți și voi, voiam s-o iau pe acolo! Iar pe fular am reni, nu vaci!]"