Doua domnii intunecate

Două domnii întunecate . Seria Trei coroane întunecate Volumul 3. Katharine a așteptat toată viața să urce pe tron. În sfârșit, a sosit și momentul lui Katharine, dominată de furia reginelor moarte. Dar mulți îi contestă domnia, iar neliniștea ei crește cu atât mai mult cu cât nu știe ce s-a întâmplat cu surorile sale. Apoi, întru totul misterios, valurile încep să aducă la țărm cadavre, iar insula Fennbirn este cuprinsă de panică. Ascunse pe continent, Arsinoe și Mirabella încearcă să-și vadă de viață departe de tot ceea ce au pierdut. Însă curând simț chemarea insulei; Arsinoe e bântuită de viziuni cu legendară Regina Albastră, moartă cu sute de ani în urmă. După ce se împrietenește cu o războinică pe nume Emilia, Jules află că există o armată a rebelilor care urmăresc să uzurpe tronul și care vor ca ea să conducă atacul. Coroana a fost câștigată, dar reginele sunt departe de a fi învinse. Fragment din Volumul al III-lea al seriei Trei coroane întunecate, Două domnii întunecate, de Kendare Blake "După ce pornește spre oraș, alături de Emilia, Jules își pune gluga pe cap, să-i acopere ochii. Aproape toată lumea reacționează într-un fel la trecerea Emiliei, salutând-o din cap sau lăsând ochii în jos. Tot orașul o cunoaște pe fața cea mare a familiei Vătros, după bărbia ei ridicată și după mersul ei alert. Toți o respectă, aproape la fel cum o respectau oamenii din Wolf Spring pe Jules, înainte să afle de blestem. Acum, dacă s-ar întoarce în oraș, oamenii ar duce-o la Indrid Down cu mâinile legate la spate. Când ajung, hanul deja e plin și bardul începuse să cânte. Emilia se încruntă puțin, dar se știe că lungile cântece recitate durează până târziu, în noapte, și unii ascultători pleacă sau vin, ca să audă părțile lor favorite. - Nici măcar nu e cântecul lui Aethiel, spune Emilia. E introducerea de la cântecul lui Philomene. Și durează la nesfârșit. Mă duc să iau niște bere și ceva de mâncare. Jules își dă gluga jos în căldura din han. Oricum nimeni nu se uita la ea. Toți ochii sunt îndreptați asupra bardului, o femeie, care stă în picioare lângă foc, îmbrăcată cu o jachetă frumoasă, tivită cu fir de aur. Este una dintre cele mai tinere cântărețe pe care le văzuse vreodată Jules, deși nu văzuse prea multe. Prea puțini barzi trecuseră prin Wolf Spring, probabil prea plictisiți să cânte noapte de noapte despre regina Bernadine și lupul ei. Femeia poartă o pelerină ușoară, nu ca cea roșie pe care o are Jules, și vocea ei e melodioasă chiar și atunci când recita pasajele despre arme: pumnale, armuri, costumul de piele care trebuie prins în catarame, recită iar și iar cum a fost îmbrăcată în veșminte de luptă regina războinică demult moartă. Jules găsește o masă liberă lângă peretele din spate și se așază. Când Emilia revine cu două halbe de bere, bardul începuse să cânte despre armata cea puternică a reginei. "