Dracula

Când Jonathan Harker primește o scrisoare de la Contele Dracula, în care e invitat la castelul acestuia din inima Carpaților, tânărul avocat englez se pregătește numaidecât de călătorie, ignorând semnele și superstițiile pe care le tot șoptesc localnicii. Prizonier în inima pădurii, bărbatul se va găsi înconjurat de mistere și demoni străvechi, cu chip de femeie, care dispar odată cu răsăritul. Sau, poate, doar și le-a imaginat?... Ilustrații de Fernando Vicente   Dracula a încetat să mai fie o carte. Dracula reprezintă pentru romanele cu vampiri exact ceea ce Un studiu în roșu înseamnă pentru romanele cu detectivi: prima și cea mai grozavă poveste în care este introdus personajul emblematic pentru aceste genuri literare. - The Guardian Fragment din cartea "Dracula" de Bram Stoker "Multe lucruri erau noi pentru mine; de pildă, clăile de fân în arbori, pâlcurile de mesteceni plângători, cu trunchiurile lor albe lucind ca argintul printre verdele delicat al frunzelor. Din timp în timp ne încrucișam cu câte o căruță de poștă, obișnuită căruță țărănească, lungă, cu osie liberă, cioplita să facă față drumului plin de hârtoape. Vedeai, firește, în căruțe, țărani întorcându-se acasă, cehii în cojoace albe de oaie, slovacii în mindire colorate, aceștia din urmă purtându-și topoarele lungi ca pe lănci. Căderea serii se vestea friguroasă, iar întunecimea crescândă părea să amestece în aceeași beznă stejari, fagi și pini; totuși, în văile prin care treceam, printre măguri, urcând câte o trecătoare, coniferele negre se distingeau pe alocuri pe fundalul unui lințoliu proaspăt de nea. Câteodată, când drumul străbătea câte un pâlc de pini care, în întuneric, părea că ne înghite, mari pale de ceață acopereau din loc în loc copacii, producând o impresie stranie și solemnă, ce-mi înturna gândurile la plăsmuirile fioroase ce mă chinuiseră spre seară. Înnoptarea punea într-o lumină ciudată norii ca niște fantasme rătăcitoare printre Carpați. Când și când, pantele deveneau atât de abrupte, încât cu toată graba vizitiului nostru caii erau siliți să meargă la pas. Aș fi vrut să mă dau jos și să merg alături de ei, cum se obișnuiește la noi în asemenea împrejurări, însă vizitiul nici nu voia să audă."