Dracula, publicată pentru prima dată în 1897, nu a cunoscut de la început un succes răsunator, din contră. Meritele i-au fost recunoscute după moartea autorului și a fost pusă în valoare și adusă în actualitate de numeroasele ecranizări.
Nu sunt la prima întâlnire cu Dracula și Bram Stoker. Am citit cartea în liceu fascinată de lumea vampirească și având alte așteptări. Acea perioadă îmi cerea mai multă acțiune, mai mult grotesc, mai mult supranatural. Acum, la altă vârstă și la recitire, am urmărit altceva. Am vrut să regăsesc superstițiile românești, plaiurile noastre minunate și înfricoșătoare în măreția lor. Am vrut să bat la pas cărări pline de grohotiș, încremenite în lumina lunii, troienite de viscol și străbătute în goană de haite de lupi. Și le-am găsit pe unele, pe altele doar mi le-am imaginat.
Cartea este scrisă într-un mod original și epistolar, fiind compusă din scrisori și pagini de jurnal aparținând mai multor personaje. Perspectivele se suprapun și reiau evenimentele din viziuni diferite reușind astfel să dea o notă realistă poveștii. Este cartea care a adus Castelul Bran și pe Vlad Drăculea în atenția întregii lumi. Dracula este deja un mit localizat pe harta fantastică a literaturii în inima Transilvaniei și a câștigat teren în fața realității istorice. Locația castelului din carte este un mister învăluit în nebuloasa drumurilor întortocheate de pe aceste meleaguri tihnite cu populație sporadică și variată. Țigani, valahi, sași, secui și maghiari, un amalgam de credințe și folclor în care răul este temut și ocolit cu venerație. Fantomaticul castel pierdut în vârful unui pisc de munte, vegheat de lumina lunii și martor mut în mijlocul pădurilor întunecoase, strajă deasupra unui peisaj tulburător de frumos și înfricoșător în egală măsură a incitat imaginația cititorilor ani la rând și reprezintă scena ideală pentru a reda atmosfera amenințătoare.
Colecția de lux de la Art, Clasici ilustrați, de care v-am mai vorbit, merită într-adevăr toți banii. Fontul este aerisit și dichisit, hârtia este de calitate, iar imaginile dau o notă de eleganță si senzualitate poveștii. Ediția de față are un avantaj și un punct de atracție major dat de înspăimântătoarele ilustrații ale lui Fernando Vicente, care a creionat în tonuri de roșu, alb și negru o adevărată alegorie ascendentă a disperării și groazei ce ascunde un contrast de simboluri și repere demonice și inocente în egală măsură. Imagistica cu accente gotice are rolul de a intensifica groaza și întunecimea poveștii.
Povestea începe cu Jonathan Harker, asistentul englez al unui avocat și călătoria lui plină de grozăvii către castelul contelui Dracula din inima Transilvaniei pentru perfectarea unor acte de vânzare a unui conac din Anglia. Pe cât de încântat a fost la plecare și curios să descopere acest ținut încărcat de tradiții, pe atât de înspăimântat ajunge la castel, unde, din păcate, lucrurile devin din ce în ce mai înspăimântătoare și mai primejdioase pentru viața lui. În timpul petrecut ca prizonier în întunecatul castel, Jonathan realizează planurile contelui. Intenția acestuia de a-și muta existența în Anglia unde, la adăpost de zvonuri și legende, va putea dispune de o plajă proaspătă și mai mare de victime.
Personajele sunt stereotipuri ale binelui și răului. Vânătorii contelui, dezvoltând o prietenie și o alianță puternică, se văd obligați să-l hăituiască pentru a stăvili întunericul pe care-l răspândește. De cealaltă parte, avem persoana Contelui și susținătorii acestuia: de la oameni instabili psihic, femei deja transformate la lilieci, șobolani și lupi.
Nu lipsesc fecioarele nevinovate și naive care se găsesc prinse fără voie în plasa hipnoticei puteri a mortului-viu, cum nu lipsesc bărbații puternici și stoici, hotărâți să le salveze cu riscul propriei vieți. Romantismul este ușor exagerat, iar modul în care femeile sunt înfățișate și urcate pe piedestral ca adevărate exemple de virtute și perfecțiune poate fi scuzat ca specific epocii, iar melodrama nu poate lipsi de altfel din stilul gotic, deoarece implică emoțiile puternice, frica intensă și o atmosfera obscură.
Împletind elemente de folclor, groază și medievalism, Broker construiește, ajutat de o atmosferă plină de întuneric, spaimă și mister, un personaj demonic, de proveniență și cu puteri inexplicabile, care bazându-se pe panică și ignoranță, încearcă să-și atragă adepți și să-și impună stilul teribil de viață într-o nouă locație.
Este o nuvelă gotică cu accente horror, este o deschizătoare de drumuri în literatura vampirologică și un must read măcar o dată în viață. Și deși îndemnul contelui, dacă ați păși peste pragul castelului lui, ar fi:
Bun venit în casa mea. Intră de bunăvoie, pleacă precum ți-o fi voia și lasă aici puțin din fericirea ce-o aduci.
Îndemnul meu este:
Come visit Transylvania. You’ll love it! I promise.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia