Draga domnule Henshaw

    Lui Leigh Boots îi place atât de mult cartea "Cum să distrezi un câine", încât se hotărăște să îi trimită o scrisoare autorului ei. Când domnul Henshaw îi răspunde, Leigh continua să îi scrie, iar cei doi devin adevărați prieteni prin corespondență.      Băiatul îi povestește domnului Henshaw cum s-au despărțit părinții lui, cum nu are niciun prieten în orașul în care s-a mutat și cum își dorește ca într-o zi să devină și el un scriitor cunoscut. Iar cu timpul, această prietenie epistolară îl învață de Leigh să accepte lucrurile pe care nu le poate schimba și, cel mai important, îl învață să ierte.     Fragment din volum:       “Marți, 20 martie      Ieri, doamnă Neely, bibliotecara, m-a întrebat dacă am scris ceva pentru Anuarul Tinerilor Scriitori, pentru că toate scrierile trebuie predate mâine. Când i-am spus că n-am scris, mi-a zis că mai am douăzeci și patru de ore la dispoziție și de ce nu m-apuc de treabă. Așa că m-am apucat, pentru că mi-aș dori tare mult să întâlnesc un Scriitor Celebru. Povestirea despre omul de ceară de trei metri a ajuns la cos. Apoi am încercat să scriu o povestire cu titlul Marele mister al pachetului de prânz, dar n-am reușit să transform întâmplarea cu pachetul într-o povestire pentru că nu știu cine era (erau) hoțul (hoții) și nici nu vreau să știu.     În cele din urmă am înjghebat o descriere a călătoriei pe care am făcut-o cu tata când a transportat struguri pe Autostradă 152, prin trecătoarea Pacheco, la o cramă. Am scris despre semnele de circulație pe care scria DRUM ÎN PANTĂ, CAMIOANELE TREBUIE SĂ MEARGĂ CU VITEZĂ ÎNTÂI și despre cum a coborât tata panta și cu câtă îndemânare a manevrat încărcătura grea la curbe. Am scris și despre șoimii de pe cablurile de telefon și despre vârful acela înalt de unde oamenii lui Bart cel Negru urmăreau călătorii care mergeau prin trecătoare ca să-i dea semnalul lui Bart cel Negru să-i jefuiască, și am mai scris și despre cum se îngălbeniseră frunzele copacilor care străjuiesc râul de pe fundul trecătorii și despre cât de bine miroseau tonele de struguri încălzite de soare. Am omis partea despre ospătărite și aparatele cu jocuri. Apoi am copiat totul în cazul în care ar fi contat și scrisul îngrijit și i-am dat povestirea doamnei Neely.        Sâmbătă, 24 martie      Mama a zis că trebuie să-l invit pe Barry pe la noi la cină pentru că m-am dus atât de des la el acasă după școală. Am lucrat împreună la alarmă pentru camera lui pe care am reușit să o facem să funcționeze până la urmă, cu puțin ajutor de la o carte de la bibliotecă. Nu eram sigur că Barry o să vrea să vină la noi acasă, care e așa de mică pe lângă a lui, dar a acceptat când l-am invitat. Mama a gătit o musacă din carne tocată, ardei, tortilla, roșii și brânză. Barry a zis că i-a plăcut să mănânce la noi acasă pentru că s-a săturat să stea la masă cu o mulțime de surioare pe lângă el agitând linguri și copane de pui."