Din perspectiva lui Mihai Firica, experienta iubirii sta - ca toate experientele omenesti - sub semnul vremelniciei, e patrunsa de constiinta propriei sale efemeritati si lasa in urma ei nu doar bucurie, ci si amaraciune, acel "miros de migdale amare" invocat in titlul celui mai recent dintre volumele sale de versuri Dragostea cu parfum de migdale amare Editura Vinea, 2022:
"Ai fost aici,/ te astept chiar daca nu te vei intoarce.//
Culeg migdale amare,/ recitesc tot,/ netezesc paginile scrisorilor,/ las la urma jurnalul./
Chipuri de copii,/ grupuri de tineri cu aripi/ care au dragostea la purtator,/ in zeci de fotografii nestiute./
Ai fost aici,/ rochii viu colorate,/ inele cu pietre marunte si stralucitoare,/ siraguri de perle,/ fosnetul hainelor tale pretutindeni.//
Cobor in vis si acolo esti tu,/ surazatoare, cea care pleaca si vine,/ asa cum diminetile lovesc intunericul./
Am vazut ce mi-au spus vocile,/ cateva zile pastrez numele tau in minte" - "Dragostea cu miros de migdale amare".
Ilustratii color de Marcel Voinea.
