Dragul meu hastagist

Fara sa-mi dau seama, ti-am scris nu o epistola, ci o dita - mai cartea. Altii, inaintea mea, si-au ales turnatorul ca destinatar al gandurilor framantate in cerneala, eu insa am simtit nevoia sa te am pe tine, imaginar, desigur, in fata ochilor in anii din urma. O muza suparator de prezenta, de insinuanta in ziiele tot mai vitrege pentru generatiile intoinnate. Une ori, excesele tale m-au revoltat la culme si, atunci, aidoma lui Vintila Horia, mi-am zis ca "impotriva cretinilor, buni sau rai, nu se poate lupta cu nimic, Sunt ca lepra, ca ploaia cu broaste, ca scarba de viata. intocmai chinezului filosof, sin gurul lucru eficace pe care-l poti face e sa stai in prag si sa astepti. Candva, cadavrul insusi al cretinismului va trece prin fata casei tale. Va mirosi urat, insa va trece. Nimic nu-i va ramane in urma, nici macar mirosul."   Alteori, m-am gandit ca toate-s vechi pe lume, ca ne invartim in cerc, asemenea detinutilor scosi sa-si dezmorteasca ciolanele in curtea interioara a puscariei. Fiindca, in definitv, cretinul corporatist are un ilustru stramos: "-cretinul iluminist-, unul dintre produsele cele mai nocive ale culturii occidentale, de la biografia si bibliografia caruia tot raul purcede, vreau sa spun raul minor in care se zbate inca societatea occidentala." Vasazica, Revolutia franceza din 1789 si progre sismul de azi sunt vinovate de aparitia acestor specii ciudate si schilodite de ura, de dorinta de revansa... Pana una, alta, volumul tocmai ispravit este darul pe care ti-l fac la sfarsit de an, un an cum altul n-a fost in ultima jumatate de secol. Asadar, la buna vedere si placuta lectura, dragul meu hastagist!