Drumurile matasii. O noua istorie a lumii

Bestseller international O adevărată epopee istorică, uluitoare prin profunzimea, anvergură și meritele ei. - Observer   Fundamentată pe o impresionantă documentare și consultare de surse variate (grecești, latine, franceze, italiene, germane, olandeze, spaniole, portugheze, suedeze, ruse, arabe, turce, persane, ebraice, aramaice și chineze), Drumurile mătăsii este o reevaluare majoră a istoriei lumii, din Antichitate până în vremurile moderne. Inclusă pe lista celor mai bune cărți ale anilor 2015, 2016 și 2017 de Waterstones, Blackwell, Times Literay Supplement, Bloomberg, Foreign Policy, The Guardian/ Observer, Sunday Times, The Times, Daily Telegraph, Bloomberg Business, Australian National Radio, History Today, The Bookseller, Le Point, L’Histoire, L’Express ș.a.   Vreme de secole, faimă și avuțiile erau de găsit înspre vest – în Lumea Nouă a Americilor. Astăzi, Estul este cel care îi ademenește pe cei aflați în căutare de bogății și aventura. Din întinderile Asiei Centrale și până în depărtările Chinei și Indiei, o regiune care odinioară a ocupat avanscena lumii se ridică din nou pentru a domina comerțul, politica și cultura mondială. Reevaluând fundamental istoria lumii, Drumurile mătăsii lansează o magistrală explorare a forțelor care au dus la ascensiunea și decăderea imperiilor, au determinat fluxul de idei și bunuri, iar acum vestesc noii zori ai lumii afacerilor internaționale. Anvergură și ambiția acestei flamboaiante istorii a lui Peter Frankopan nu ar trebui să surprindă. O carte cu o cuprindere la fel de vastă precum geografia pe care o descrie... O replică fermă dată parohialismului. - Sunday Times   Captivanta peste măsură… Multe cărți au fost scrise cu pretenția de a fi O nouă istorie a lumii. Cea de față își merită cu adevărat titlul. - The Times   Această carte profundă și revigorantă conține suficiente istorisiri cât să incite cititorul și suficienta erudiție cât să satisfacă intelectul. - Daily Telegraph   Sclipitoare și îndrăzneață... Istorie de mare amplitudine. - The Guardian   Nu este ușor să reușești a aduce toate laudele care i se cuvin unei cărți atât de ambițioase, detaliate și fascinante ca aceasta. - The Times   Peter Frankopan este profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități. A predat la universități prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Cambridge, Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London și Institute of Historical Research. Printre publicațiile sale se mai numără The First Crusade: The Call from the East, The New Silk Roads, precum și ediția pentru copii a volumului Drumurile mătăsii (apărută și în românește la Editura Pandora M) și traducerea Alexiadei de Ana Comnena. Fragment din volumul "Drumurile mătăsii. O nouă istorie a lumii" de Peter Frankopan: "Prin arterele care în Antichitate făceau legătura între Pacific, Asia Centrală, India, Golful Persic și Marea Mediterană, nu circulau numai bunuri de consum, ci și concepte. Iar printre cele mai influente idei, se numărau cele care aveau de-a face cu divinitatea. Schimbul cultural și religios fusese întotdeauna dinamic în această regiune; acum însă devenea mai complex și mai competitiv. Cultele și credințele locale intrau în contact cu unele cosmologii puternic înrădăcinate, proces ce a dat naștere unui creuzet bogat în care se împrumutau, se rafinau și se recreau concepte. La scurt timp după ce conceptele grecilor au pătruns în Orient, fenomen prilejuit de ofensiva lui Alexandru cel Mare, ideile au început să circule și din direcție opusă. Religia budistă s-a răspândit rapid în Asia, mai ales după ce a fost apărată cu îndârjire de împăratul Moka, despre care se spune că se convertise la budism după ce cugetase îndelung la prețul teribil plătit pentru campaniile militare, în urma cărora se ridicase un mare imperiu în India, în secolul al III-lea î.Hr. Inscripțiile din această perioadă atestă existența multor locuitori din Siria și din regiuni chiar și mai îndepărtate care, la acel moment, adoptaseră principiile și practicile budiste. Credințele sectei therapeuțai, care a prosperat vreme de secole în orașul egiptean Alexandria, prezintă similitudini inconfundabile cu budismul, folosind inclusiv scripturi alegorice, împărtășind aceeași dorință de iluminare prin rugăciune și detașare de sine pentru a găsi liniștea interioară. Lipsa de claritate a izvoarelor istorice îngreunează încercarea de a afla cu exactitate când a început să se răspândească budismul. Cu toate acestea, uimitor este faptul că s-au păstrat texte străvechi care relatează cum s-a răspândit budismul din subcontinentul indian, în alte regiuni. Conducătorii locali au trebuit să ia o hotărâre în legătură cu budismul: se punea problema tolerării, a eradicării sau a sprijinirii lui. Unul dintre cârmuitorii care a ales această ultimă variantă a fost Menander, rege al Bactrianei în secolul al II-lea î.Hr. și descendent al unuia dintre generalii lui Alexandru cel Mare. Potrivit textului cunoscut în prezent sub numele Milindapanha, regele s-a decis să urmeze o nouă cale spirituală, grație întâlnirii cu un călugăr care l-a marcat profund prin inteligență, compasiunea și modestia sa, în contrast cu superficialitatea lumii în care trăia. Se pare că a fost suficient să-l convingă pe rege să caute iluminare prin învățăturile budiste. Universul de idei și de credințe religioase al Drumurilor Mătasii era populat de numeroase divinități și culte, preoți și conducători locali, aflați într-o continuă competiție pentru supremație. Mizele erau mari. Aceasta era o perioadă în care societățile erau foarte receptive la explicații, acceptând lămuriri pentru absolut orice, de la lucrurile lumești până la întâmplările supranaturale; era o epocă în care credința venea cu soluții la o multitudine de probleme. Luptele dintre diferitele credințe aveau un puternic caracter politic. Pentru practicanții tuturor acestor religii - fie erau de proveniență indică, precum hinduismul, jainismul și budismul, fie că își aveau originile în Persia, precum zoroastrismul și maniheismul, sau mai la vest, precum iudaismul, creștinismul și, ulterior, islamismul -, accesul pe câmpul de luptă sau la masa negocierilor însemna confirmarea supremației culturale și a bunăvoinței divine. Pe cât era de simplă, pe atât de puternică aceasta ecuație: o societate ocrotită și favorizată de zeul său zeii potriviți înflorea; cele care propuneau idoli falși și promisiuni deșarte aveau de suferit."