Carte disponibilă, dar fără autograful autorului! Părintele Constantin Necula e un traducător al adevărurilor ultime care, odată descoperit, nu se mai lăsa expropriat. Cu un limbaj deconceptualizat de truisme teologice sau formulări standardizate dogmatic, cuvântul său își face loc, de ani buni, în inimile celor care Îl căută pe Dumnezeu pre limba lor și într-un mesaj accesibil (fără a fi deloc facil), destructurat, seducător prin originalitatea și bunul simț al vocației mărturisirii. Omilet ca formație universitară școală teologică își exersează profesorale predând Catehetică și omiletică), Părintele Constantin face, cu această carte, proba predicii-reper, a acelei ziceri care, în extrem de puține cuvinte, trebuie să aducă intensitate de idee și cumul de sens. Pentru că paginile acestea se constituie din predici la evangheliile duminicale susținute în cadrul unei rubrici permanente a unui săptămânal laic, acolo unde, număr de număr, Hristos trebuie mărturisit pentru un public extrem de eterogen și, de multe ori, cu vecinătăți destul de largi cu Biserica. De aceea nu avem de-a face aici, neapărat, cu un discurs previzibil de conformism omiletic, ci mai degrabă cu un spirit liber, care se golește de sine pentru a-l înțelege pe celălalt și, mai ales, pentru a se face înțeles. și pentru care încorsetarea spațiului editorial rezervat rubricii nu e o cantonare, ci doar o altă seducătoare provocare. ( Romeo Petrasciuc ) Fragment: "Bogatul necugetat şi neatenta noastră cugetare Postul Naşterii Mântuitorului începe cu o pildă atât de actuală, încât aproape doare: Parabola cu bogatul cel necugetat (Luca 12, 13-21). E o pildă provocată de cererea unui „cineva din mulţime", care cere intervenţia Domnului Hristos ca fratele său să împartă moştenirea cu el. Povestea, spusă pentru vindecarea doritorului de avere, este simplă şi dureroasă pentru starea dintotdeauna şi de azi a celor care visează la moșteniri. Un om bogat, o recoltă care face să plesnească hambarele din visul de mărire al îmbogăţitului peste vară, părelnică pace şi odihnă ce o merită, şocul vestirii şi întâlnirii cu moartea. Dinaintea morţii, bogăţia e fără niciun folos, ba mai mult, pare a fi o greutate. Oricum ai dă-o, e o nebunie fără seamăn să crezi în nemurirea îmbogăţirii tale. Două sunt învăţămintele: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile saler (v. 15) şi „Aşa se întâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se îmbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu" (v. 21). Dinaintea frontului de căpătuială rapace în care trăim, aproape că dor cuvintele acestea. Când vezi acumulările de top Forbes şi absurditatea cheltuielilor snoabe din jur, când constaţi lipsa de entuziasm a celor îmbogăţiţi şi demotivarea lor în lehamite, aproape că te ruşinezi că nu le-ai citit parabola aceasta, că n-ai rostit-o mai des, că n-ai strigat-o la toate întâlnirile specialiştilor de circumstanţă în înmulţirea banilor proprii în defavoarea celor fără bani. Mai grav pare când bogatul necugetat devine câte un om de stat, care confundă poporul cu propria moşie, lărgind în vise de mărire hambarele intereselor personale."
