Cartea Dupa o poveste adevarata - Delphine de Vigan PDF

Acest roman tulburător, care sparge granițele dintre ficțiune și realitate, nu poate fi lăsat din mână. Delphine de Vigan face aici un joc redutabil, ba chiar se și amuză. „Ficțiunea, autoficțiunea, autobiografia nu sunt niciodată, pentru mine, un părți pris, o revendicare, nici măcar o intenție în sine. Sunt, eventual, un rezultat”, scrie Delphine, naratoarea, care se confundă atât de bine cu autoarea cărții. - Le Figaro După patru ani de la apariția romanului de succes Nimic nu se opune nopții, romancieră Delphine de Vigan revine cu o povestire machiavelică. După o poveste adevărată are în centru frământările sufletești ale unei anume Delphine, scriitoare în pană de inspirație, care se va lăsa devorată de noua sa prietenă, numită L. Plasat la granița dintre autobiografia fictivă și realitatea revizitată, romanul, care a obținut, în 2015, premiul Renaudot, este un adevărat tur de forță. - Paris Match Fragment din cartea "După o poveste adevărată" de Delphine de Vigan: "Când eram mică plângeam de ziua mea. În clipa în care invitații intonau cântecul tradițional ale cărui cuvinte sunt sensibil identice în toate familiile pe care le cunosc, în timp ce venea către mine tortul cu cele câteva lumânări, izbucneam în hohote. Această atenție centrată pe persoana mea, aceste priviri strălucind în direcția mea, această emoție colectivă îmi erau insuportabile. Asta n-avea nimic de-a face cu plăcerea reală pe care o simțeam, de altfel, pentru o serbare dată în cinstea mea, asta nu-mi tulbură cu nimic bucuria de a primi cadouri, dar se producea în acel moment un fel de efect Larsen, ca și cum ca răspuns la acest zgomot colectiv emis special pentru mine nu puteam decât să produc un alt zgomot, și mai ascuțit, cu o frecvență inaudibilă și dezastruoasă. Nu mai știu până la ce vârstă s-a repetat acest scenariu (nerăbdarea, tensiunea, bucuria, apoi eu, față în față cu ceilalți, curgându-mi nasul deodată și pierzându-mi capul), dar păstrez o amintire precisă a senzației care mă copleșea atunci, cele mai sincere urări, fie ca aceste câteva impresii să-ți aducă bucurie, și a dorinței de a dispărea imediat. Odată, pe când aveam probabil opt ani, am fugit."