Ea e o femeie trecută de primă tinerețe. El e un bărbat care a lăsat la rîndul lui în spate anii tinereții, căsătorit, cu copii. La prima vedere, nimic nu anunță dragostea plină de pasiune care îi va lega mai bine de zece ani. La capătul acestor ani însă El o părăsește pe Ea, pentru a se întoarce la soția lui. Aurora Liiceanu analizează relația celor doi, încercînd să explice ce s-a întîmplat cu fiecare. Dacă Ea își spune direct povestea, El este prezent doar prin scrisorile trimise – scrisori lungi, aproape pagini de jurnal –, care dezvăluie ce făcea, ce simțea și ce gîndea cînd era singur sau cu Ea. Autoarea reconstituie astfel lumea lui ca să înțeleagă lumea ei, iar Ea va putea limpezi ceva din multiplele ei euri, în timp ce El va fi folosit, amintit, discutat. Fără să știe.
