Fiecare carte, asemenea fiecărui om, are o poveste a ei. E-adevărat însă că, în timp ce poveștile oamenilor ies mai ușor la lumină, poveștile cărților sunt doar arareori cunoscute. și Poveștile mai deocheate ale lui Neagu Djuvară au o... poveste a lor. Într-o bună zi, venit la editura să discute sumarul unei viitoare cărți despre boierimea română, autorul a lăsat și un manuscris pe a cărui primă filă era scris (cu roșu!) pentru după moartea mea. Imposibil de trecut peste o asemenea hotărâre! și totuși, cum să le întârzii cititorilor bucuria de a se reîntâlni cu un povestitor atât de plin de har cum e Neagu Djuvară! Așa că, după nu puține și nici ușoare exerciții de persuadare, Neagu Djuvara s-a lăsat înduplecat și ne-a îngăduit să adunăm în volum cele patru povesti risipite într-o revistă. Mai mult chiar, acum, dacă tot aveau să devină carte, poveștile s-au îmbogățit cu noi, spumoase și irezistibil istorisite întâmplări.
