Exuvii a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România pentru roman și a fost tradus în poloneză (2002) maghiară (2008) și fragmentar în franceză și germană.
Enigmaticul titlu al cărții spune într-un fel totul: căci ﾄexuviileﾓ sunt pieile lepădate carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe învelișurile năpârlite ale vietăților care crescând se transformă cu totul. La fel facem și noi cu ipostazele noastre vechi infantile imature pe care le îngropam în uitare. Simona Popescu ea nu poate și nu vrea să le abandoneze: le strânge le colecționează le suprapune într-un timp prezent care ca într-o sincronie perpetuă aduna toate vârstele precedente la un loc. Credința ei este că psihologia individuală identitatea personalitatea își pierd consistența dacă renunță la pașii anteriori. Nu suntem doar ce suntem ci și ce am fost. Iar adevăratele abisuri ale ființei se ascund în trecut în experiențele înstrăinate ale avatarurilor care ne-au purtat numele.
