Rudin, eroul lui Turgheniev, are aura unui personaj complex si contradictoriu. Idealist, entuziast, bun orator, cu un impact urias in cercurile intelighentiei ruse a anilor 1830-1840 si constient de inzestrarile sale, Rudin incearca fara succes sa treaca de la sterile preocupari literar-filozofice la ceva concret, util societatii. Cautarile lui chinuitoare sfarsesc in dezamagire: el ajunge sa-si vada propria inutilitate, sa inteleaga neputinta de a-si afla locul si de a da realitate cuvintelor ''actiune'' si ''dragoste''. Alaturi de Oneghin, Peciorin sau Beltov, Rudin intra in galeria asa-numitilor ''oameni de prisos'' ai literaturii ruse.
