Da, te iubesc și azi, Armand: răbdător, simplu, fără labirinturi, fără chin, fără așteptare, probabil timid și stângaci, dar fără podoabe, lacrimi, reproșuri ori abisuri. Naiv, limpede și curat, ca în Cântarea Cântărilor... căci miresmele tale îmi sunt balsam mirositor și mir vărsat mi-este numele tău... Și nu mi-e dor de tine și nu te vreau, pentru că ești deja în mine. CUPRINS: Cuvânt înainte Timpul potrivit Când respira păsările Semne pe ape Decor Trans-trav Efectul de madreperlă Întoarcerea și răzbunarea Fragment din volumul "Efectul de madreperlă" de Ștefania Coșovei: “Când respira păsările Lumina caldă a ultimei amiezi de aprilie învăluie o casă boierească dărăpănată, înconjurată de o haită de blocuri cenușii, depersonalizate. Ca să ajungi la gardul din fier forjat, vopsit cândva în verde, trebuie să ocolești câini vagabonzi din fața gazăriei. Apoi traversezi parcul, unde din iarbă se ridică scheletele metalice ale fostelor leagăne și tobogane și unde, după căderea întunericului, se joacă și altfel de jocuri... Dar acum e amiază și, dacă ne apropiem de casă cu tencuială mâncată de ploi, privind printre barele din fier forjat, vedem un copil de vreo cinci ani aplecat peste o grămadă de bețe, cartoane, sfori și borcane cu lipici. Copilul încearcă să construiască un zmeu. Părinții, bătrâna proprietară expropriată, vecinii îl privesc de vreo câteva zile neputincioși. Copilul nu vrea să se lase ajutat de nimeni, iar îndemânarea nu este, în cazul lui, totuna cu priceperea. Așa că stă acolo, în curtea pavată cu dale gri de granit, ca o mică insectă ce se zbate neputincioasă. Până și noul chiriaș, un plutonier de miliție, împreună cu nevastă-sa (o bețivă și o scandalagioaică) și cu cele două fetițe prea grase pentru vârsta lor, se uită de la mansardă pe care au ocupat-o printr-o repartiție îndoielnică. Nu-și permit să comenteze în public, mai ales că vecinul de la parter îi arătă o simpatie deosebită puștiului încăpățânat. Vecinul de la parter pleacă și se întoarce zilnic de la serviciu cu o mașină neagră, o Volgă. Vecinul de la parter are manta de piele, telefon, apărat de radio și, pe degetul mic al mâinii stângi, poartă un inel cu un fel de pecete reprezentând un motan cu două capete și patru ochi răi din pietre sângerii, pesemne luat cu japca din vreo casă boierească... smuls de pe vreun deget fin de aristocrat..."
