Enciclopedia plantelor medicinale. Larousse

Cu Enciclopedia plantelor medicinale veți face o călătorie în care veți descoperi 100 de plante esențiale pentru sănătate și frumusețe, de la crețișoara la limba-mielului, de la castanul sălbatic la țintăură, de la crețușca la sunătoare și multe altele. Veți învăța să le recunoașteți cu ajutorul unor plânșe fotografice de excepție, care dezvăluie până în cele mai mici detalii părțile plantei proaspete. Veți descoperi istoria și beneficiile acestor ierburi, precum și explicații precise despre modul de preparare a unor remedii pentru afecțiuni mai mici sau mai mari. Dacă mergeți singur la cules de plante sălbatice, veți găsi la sfârșitul cărții toate sfaturile necesare recoltării și păstrării lor, astfel încât să fiți un „culegător eco-responsabil". Această enciclopedie minunată va satisface orice curiozitate legată de plantele vindecătoare și vă va ajuta în orice moment să vă regăsiți sănătatea și starea de bine. Texte de: Gerard Debuigne, Francois Couplan Planse botanice de: Pierre Vignes, Delia Vignes Fragment din volumul "Enciclopedia plantelor medicinale. Larousse" de Gerard Debuigne și Francois Couplan:   "Astăzi, tratamentele pe bază de plante revin în prim-plan, deoarece eficiența medicamentelor precum antibioticele (considerate o soluție aproape universală la infecțiile grave) este în scădere. Bacteriile și virusurile s-au adaptat încet, încet la medicamente, devenind rezistente la acestea. Fitoterapia, care oferă remedii naturale și bine acceptate de organism, este în multe cazuri asociată cu tratamentele clasice. Astfel, ea cunoaște în prezent o revenire excepțională în toată Europa, în special pentru tratarea bolilor cronice ca astmul său artrită.  Botanică la rândul ei, a cunoscut o evoluție majoră. Vechile denumiri medievale au dispărut. Cine își mai amintește că salvia, rostopască, valeriană și sunătoarea erau numite odinioară „iarba-sfântă", „iarbă-rândunicii", „iarba Sângiorgiului" și „iarbă-de-înțepături"? Numele familiilor au fost raționalizate: nu se mai vorbește despre compozee, ci despre asteracee, brassicaceele au înlocuit cruciferele și apiaceele, umbeliferele. În cazul multor plante, denumirile științifice au fost schimbate prin aplicarea principiului de anterioritate, conform căruia se va ridica denumirea folosită la prima descriere a unei specii. În urma studierii genomului unele dintre acestea au fost mutate dintr-o familie în alta.  O plantă medicinală este o plantă care are un efect terapeutic asupra organismului fără să fie toxică în doza normală. „Primum non nocere" („întâi de toate, nu face rău"): este important, în primul rând, că utilizarea rezonabilă, în scopul vindecării unei boli declarate, să nu fie nocivă. Este de dorit, de asemenea, ca ea să permită tratarea eficientă a problemei, din moment ce acesta este și scopul căutat. Termenul general de „plantă medicinală" regrupează o gamă largă de plante, de la cele 100% comestibile (folosite ca alimente sau condimente) la veritabilele ucigașe de care trebuie să ne ferim cu orice preț. Pe de altă parte, nu trebuie neglijate nici legumele și fructele sălbatice, dintre care câteva sunt inventariate în lucrarea de față. Chiar dacă acestea nu au, la prima vedere, proprietăți medicinale puternice, ele prezintă totuși calități nutritive remarcabile. Consumul lor regulat este benefic pentru organism și reprezintă o veritabilă formă de medicină preventivă. Chiar dacă plantele sunt ușor de folosit, trebuie știut că unele dintre ele provoacă efecte secundare. Ca toate medicamentele, plantele medicinale trebuie folosite cu precauție.”