Era si timpul sa aprind iar stelele

Primele romane ale autoarei Virginie Grimaldi (n. 1977) au fost toate bestsellere (Prima zi din restul vieții mele, O să-nțelegi când o să fii mai mare, Parfumul fericirii e mai puternic în ploaie). În 2018, ocupă locul 6 în Top 10 al romancierilor francezi care au vândut cele mai multe cărți în Franța. Era și timpul să aprind iar stelele este cea de-a patra carte a sa.   Ana, o mamă care crește singură o fiică adolescentă și una de doisprezece ani, epuizată de muncă și probleme financiare, simte că a pierdut legătura cu ființele pe care le iubește cel mai mult pe lume. Știe că numai de ea depinde să salveze situația, așa că face un gest nebunesc: pleacă împreună cu cele două fete, într-o rulotă, într-o călătorie în țările scandinave! Pe drum își fac confesiuni, se ceartă și se împacă, află secrete una despre alta, se scăldă într-un fiord norvegian și privesc împreună lumina stelelor. Era și timpul: la sfârșitul călătoriei, nimic nu mai este ca înainte.   O poveste plină de emoție, umor și tandrețe […] o carte care îți redă puterile. - Femme actuelle   Există o nostalgie caldă care plutește și rămâne, dincolo de glume […] în relația Anei, personajul feminin principal, cu mama sa și cu fiicele ei. Îți atinge inima, nu-i așa? - Liberation Fragment din cartea "Era și timpul să aprind iar stelele" de Virginie Grimaldi "- Mamă, tu l-ai citit pe Apollinaire? Lily se uită la mine, așteptându-mi răspunsul. Când lucrurile izvorăsc dintr-o hotărâre impulsivă, problema este că nu poți anticipa toate urmările. Astfel, nu bănuisem cât de complicat putea fi să le predau lecții fiicelor mele. În fiecare dimineață, timp de două ore, facem lecții și exerciții. În fiecare dimineață, timp de două ore, Chlo proclamă că, în orice caz, nu va lua bacul, iar Lily se joacă folosindu-și pixurile pe post de păpuși. Astăzi, poate și datorită ploii, fetele sunt aproape concentrate. Chlo n-a adormit decât de două ori la Falsificatorii de bani de Gide și Lily n-a pus până acum decât câteva întrebări, ca să câștige timp. - Îl știu puțin, l-am studiat la școală, i-am răspuns, așezându-mă lângă ea. - Era orb, nu-i așa? Îmi pune sub ochi cartea și-mi arătă un rând: - Spune: „Era și timpul să aprind iar stelele", dar ele sunt deja aprinse. Trebuie să-și schimbe oftalmologul! Chloe suspină: - Nu la stelele de pe cer se referă, de fapt. Lily o fixează cu ochii ei rotunzi: - Da? Poate că există stele și altundeva decât pe cer? Voi, cei mari, sunteți ciudați rău. Mă pregătesc să le explic lucrurile, când soneria telefonului mă salvează. - Alo? - Bună ziua, doamnă Moulineau, sunt doamna Barriere de la Banca Poștală. Aveam întâlnire acum jumătate de oră și v-am așteptat... Ca de fiecare dată când sunt prinsă cu greșeală, mă transform într-o fetiță. - Ah, la naiba! Îmi pare rău, am uitat complet! - Bănuiam eu. Trebuie neapărat să ne vedem ca să discutăm despre contul dumneavoastră; am timp liber mâine la ora unsprezece. - Nu voi fi acolo, putem vorbi eventual la telefon? - Joi la ora paisprezece?"