Eșafodul, unul dintre romanele cele mai apreciate ale lui Cinghiz Aitmatov, urmărește două destine întru cîtva asemănătoare: cel al lupoaicei Akbara, izgonită de invazia oamenilor din locurile unde vinează, și cel al tînărului Avdeu Kallistratov, prigonit de semeni pentru convingerile sale religioase. Dat afară de la seminar din cauza noțiunii lui despre Dumnezeu pe care ceilalți o consideră o erezie, Avdeu nu-și pierde o clipă credința în puterea religiei de a-i face pe oameni mai buni și încearcă neîncetat să-i reformeze pe cei din jur. Dar, de cîte ori vrea să-i aducă pe alții pe calea cea dreaptă, fie că e vorba de o bandă de contrabandiști sau de o șleahtă de bețivi, sfîrșește bătut și lumea ajunge să-l socotească un fel de „nebun întru Hristos”. Alături de paginile în care sînt descrise peisajele de o frumusețe fără egal din Kirgizstan, ce trădează atașamentul profund al scriitorului față de natură sălbatică și de pămîntul natal, magistrală este viziunea halucinantă a polemicii dintre Hristos și Pilat din Pont pe marginea primatului vieții spirituale sau a dorinței de putere, ce amintește de Maestrul și Margareta lui Bulgakov.
Traducere din limba rusă de Nicolae Iliescu
