Eu, Earl si Sfarsitul ei

Greg Gaines, un licean excentric, își propune să își petreacă ultimul an de liceu ascunzându-se în biroul profesorului de istorie și făcând parodii nereușite și indecente după filme clasice ale cinematografiei internaționale, împreună cu singurul lui prieten, Earl. Povestea capătă o nouă turnură atunci când mama lui Greg îi pune în vedere să lege prietenie cu o colegă de clasă, Rachel, diagnosticată cu leucemie, o boală necruțătoare. Este o poveste amuzantă și emoționantă despre o prietenie care se naște în condițiile deosebite între trei adolescenți. Fragment: " Earl și cu mine provenim din lumi foarte diferite, evident și e cu siguranță nebunesc că ne-am împrietenit. în anumite feluri, prietenia noastră nu are nicio logică. Presupun că pur și simplu o să vă spun povestea din spate și o să vă las să trageți propriile voastre concluzii. Apoi ne putem face triumfătoarea întoarcere în Lumea Cancerului. Lumea Cancerului nu este nici pe departe la fel de populară precum cea a Bomboanelor. Unii observatori vor decide că prietenia noastră este un triumf al sistemului școlar public din Pittsburg, dar eu v-aș spune că mai degrabă este o dovadă a puterii jocurilor video. Mama nu a permis niciodată să avem jocuri video în casă, cu excepția celor educative, că Math Blaster și ăla nu era ca să ne învețe operații matematice, ci mai degrabă să ne arate că jocurile video sunt naspa. Totuși, prima mea întâlnire cu Earl nu mi-a lăsat nicio îndoială că, de fapt, jocurile video sunt grozave. Era a doua sau a treia săptămână de grădiniță. Până atunci reușisem să nu interacționez cu niciunul dintre colegii mei - acesta era obiectivul meu principal, pentru că toți ceilalți copii de grădiniță păreau răi sau plicticoși sau ambele — dar, într-o zi, doamna Szczerbiak ne-a pus să formăm grupuri și să decorăm cutii de carton. Tot ce voiau fetele să facă era să acopere cutiile cu sclipici, iar eu și Earl am recunoscut că asta ar arăta teribil. — Hai să facem o armă din ea, a zis Earl. Am crezut că era o idee grozavă. — Arma cu laser din GoldenEye, a adăugat Earl. Habar n-aveam ce însemna asta. — GoldenEye pentru N64, a explicat Earl. Frații mei au un N64 și mă lasă să mă joc oricând vreau. — Am Math Blaster pe computerul meu de acasă, am spus eu. — N-am auzit niciodată de Math Blaster, a spus Earl neinteresat. — Trebuie să rezolvi probleme de matematică și apoi te lăsă să împuști bucăți de gunoi, i-am răspuns. Apoi, realizând cât de patetic sună asta, am tăcut. Speram ca Earl să nu fi auzit. Dar auzise și m-a privit atât cu milă, cât și cu dispreț. — În GoldenEye nu trebuie să faci matematică ci să împuști oameni, a spus acesta triumfător și asta a rezolvat problema. În timp ce fetele acopereau atente cutiile cu sclipici și discutau despre zâne, chestii domestice sau alte prostii, Earl și cu mine stăteam la celălalt capăt al mesei și el mi-a povestit toată ideea din GoldenEye de trei ori. Destul de curând stabilisem că, după școală, aveam să merg acasă la el. Soarta a aranjat ca în ziua aceea să vină după mine tata care nu a văzut nimic greșit în a-și trimite copilul în Homewood cu un alt copil pe care nu-l cunoscuse până atunci, plus cei doi frați nebunatici ai acelui copil, dintre care unul promitea mereu să împuște mortal tot ce mișcă. Earl mințise cel puțin într-o privință: Frații, de fapt, nu-I lăsau să se joace N64 oricând voia. Când am ajuns la reședința Jackson, Devin (cel mai mare) a anunțat că trebuia să termine o misiune înainte să facem orice altceva. Așa că am stat pe podea, în strălucirea ecranului și a fost cel mai fain lucru pe care-l experimentasem până atunci. Am privit cu o fericire fermecătoare cum Devin conducea tancul pe străzile din St. Petersburg, distrugând totul în calea lui. N-am făcut niciun fel de scandal când el ne-a spus că o să facă o a doua misiune. Ne-am minunat când s-a strecurat pe o navă de război, omorând în liniște o mulțime de oameni. "