Eugenio Barba si marul de aur

Vreau să cred că drumul lui Eugenio Barba este cel în care întâlnește copacul de care atârna pe creanga cea mai de sus un măr de aur și fără să ii pese de cei din jurul lui, de privirile lor arogante sau scânteind a dispreț, se cățără în copac, în plină lumină de zi, și culege mărul. Mărul norocos al destinului. Curaj, perseverență, credință de nezdruncinat în vocea lăuntrului care mereu îi șoptește drumul pe care să-l urmeze, căci este drumul lui. Eugenio Barbă, vizionar, reformator, artist, dramaturg-regizor, maestru, scriitor, în dramaturgia sa, în cuvintele sale imortalizate în reflecții asupra sensului și condiției artei teatrului și a artistului, în cercetările de natură artistică și științifică, în laboratorul de teatru, sesiunile școlii Internaționale de Antropologie Teatrală forjează un act artistic unificator prin coprezente ale contrariilor, întrupări ale simultaneităților, combinări temporale și spațiale, dintre trecut și viitor, dintre Est și Vest, declanșând „o revoluție coperniciană fără de care știința teatrului de la sfârșitul secolului XX ar fi incomprehensibilă”. - Diana Cozma