Evadarea din sine

Sunt clipe când nu mai vrem să vorbim cu nimeni, când refuzam să ne mai gândim la viitor, când ne retragem subit chiar și din prezentul vieții noastre. Această fugă de lume, dar și de noi înșine, acesta refugiere într-un spațiu "alb", neutru apare atunci când resursele interioare ni s-au epuizat, când nu mai vrem să ne asumăm identitatea socială, când ne-am săturat să mai jucăm rolurile de părinte, soț, angajat, membru al comunității civice sau religioase etc. Într-o societate a vitezei, a concurenței și a înaltelor criterii de performanță, apar tot mai des cazuri de persoane care "se dau bătute", care vor să iasă, măcar pentru o vreme, din iureșul cotidian, fugind de sine și de toate obligațiile ce-i copleșesc. Sociologul francez David Le Breton pornește în inedita lui cercetare pe urmele acestei tentații contemporane de a "evada" din noi înșine, descoperind-o sub cele mai neașteptate forme: de la comă alcoolică și jocurile de-a strangulatul ale adolescenților la Alzheimerul vârstnicilor, de la burnoutul angajaților la părăsirea subită a familiei pentru reînceperea unei noi vieți. Dincolo de formele extreme de absentare din viață, cartea de față nu uita și de modurile sănătoase de retragere (în vederea refacerii resurselor personale), cum sunt meditația, plimbarea, călătoriile, cititul și scrisul sau activitățile creative.    David Le Breton este profesor de sociologie la Universitatea din Strasbourg. A mai fost tradus în limba română cu volumele Despre tăcere și Antropologia corpului și modernitatea.