Executarea obligatiilor prin mijloace indirecte

    Lucrarea fundamentează mecanismele juridice care acționează pe planul executării obligațiilor prin soluții proprii ori prin argumente oferite de literatură juridică și de practica instanțelor. Analiza acestor instrumente juridice se face integrat și sistematic, atât pe planul dreptului material, în cadrul conturat de noul Cod civil, cât și pe planul dreptului procesual, unde soluțiile legiuitorului noului Cod de procedură civilă sunt inovatoare.      În cadrul studiului este conturat specificul execuțional al unor categorii de obligații și sunt identificate mijlocele indirecte adecvate pentru asigurarea executării acestora. Analiza integrează statuările doctrinare și jurisprudențiale pentru a justifica opțiunea legiuitorului pentru un astfel de mecanism indirect de executare, surprinzând, în același timp, eficiența practică a unor mecanisme de constrângere indirectă și sfera lor de aplicare.     Puncte forte    • prezentarea principalelor modalități de executare a obligațiilor   • analiza comparativă a categoriilor de obligații existente pe tărâm civil   • abordarea principalelor mijloace de executare a obligațiilor din perspectiva civilă și procesual civilă, cu referiri la dispozițiile cuprinse în legi speciale   • integrarea soluțiilor oferite de jurisprudența instanțelor naționale, precum și a opiniilor doctrinare franceze   • structura clară, concisă, accesibilă   • ample referințe bibliografice      Fragment din volum:       „Capitolul III      Mijloace indirecte de constrângere       Secțiunea 1. Preliminarii        Executarea în natură a obligațiilor, cu sursa în dispozițiile art. 1516 alin. (1) și art. 1527 alin. (1) C.civ., reprezintă principiul primordial și general în materie, aplicabil, așa cum am încercat să demonstrăm, tuturor categoriilor de obligații. În cazul unui refuz al executării voluntare, executarea obligației poate fi realizată prin formele executării silite directe, însă poate fi obținută și prin alte mijloace de constrângere, indirecte și atipice care pot acționa înainte de executare sau independent de aceasta.     Posibilitatea creditorului de a recurge la alte mijloace de constrângere la executare este recunoscută prin dispozițiile legale care reglementează principiul executării integrale, exacte și la timp a obligațiilor, cuprinse în art. 1516 C.civ. Astfel, dacă debitorul nu își execută obligația, creditorul poate să treacă la executarea silită a obligației sau să folosească orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.     Mijloacele de constrângere la executare nu se încadrează în formele executării silite și nu reprezintă modalități de executare propriu-zise, ci constituie mecanisme care îl determină în mod indirect pe debitor să-și execute obligația.     În egală măsură, simpla reglementare a unor mijloace directe sau indirecte de constrângere și posibilitatea intervenției lor creează o presiune asupra debitorului, determinându-l să execute voluntar obligația.     Dispozițiile legale cuprinse în noul Cod civil și în noul Cod de procedură civilă impun o analiză sistematică a mijloacelor de asigurare a executării obligaliilor, îndeosebi a celor indirecte, care, fără a se constitui în cai execuționale, au o funcție de presiune la executare, prin intermediul patrimoniului debitorului.     Mijloacele de constrângere indirectă sunt folosite, de regulă, atunci când nu este posibilă executarea obligațiilor în natură pe cale silită, prin căile execuționale clasice, respectiv prin intermediul executorilor judecătorești sau de către creditor pe seama debitorului.”