Anton Pann a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României.
A fost supranumit de Mihai Eminescu "finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și romanizare va fi numit Anton Pann.
Cuprins:
Copaciul și dovleacul
Lupul păcălit
Călătorul și stejarul
Cine știe carte are patru ochi
Nepotul împrumutat
Mortul înecat
Scumpul
Planul simigiului
Toporul și văcșoara
Ciobanul și măgarul
Feciorul moștenitor
Câinele
De când ploaia cu cârnații
Norocul și mintea
Șoarecile
Nu e nimic fără cusur
Cucul și privighetoarea
Tăcerea e ca mierea
Împrumutul
Lupul, țânțarul și varza
Ce zic oamenii de mine
Grădinarul păgubaș
Critica oamenilor
Povești și anegdote
Cei patru nenorociți
Croitorul pocăit
O nerozie
O economie de a trece iarna cu puține lemne lauda iscusinței
