Cartea Fantastica familie Whipple PDF

    Toți membrii familiei Whipple au stabilit cel puțin un record mondial. Toți, în afară de Arthur, care, la 11 ani, este singurul din Familia cu cele mai multe recorduri mondiale stabilite din lume care pare a nu avea nimic în comun cu frații și părinții săi fantastici. Cu toate acestea, Arthur încearcă din răsputeri să devină campion la... orice, de la Cea mai lungă perioadă petrecută fără a clipi până la Cele mai multe pocnituri de bici în timp ce balanșezi o sticlă de lapte pe cap. În ciuda dezamăgirilor, când familia sa este amenințată de un val de nereușite și un cuplu de răufăcători ieșiți (bineînțeles) din comun, Arthur ar putea deveni singura speranță a fantasticei familii Whipple.       Fragment din roman:       “Se auzi un poc și vârful biciului se opri la c centimetri distanță de buton.     Arthur pocni iarăși din bici — dar eșua din nou.     Spre deosebire de încercarea ghinionistă de mai devreme de a bate recordul, nu-i mai lipsea acum decât o lovitură bine plasată ca să reușească — dar Arthur își dădu seama că ceea ce își dorea era libertatea și ușurința de a pocni din bici la întâmplare de vreo nouă sute de ori.     După șapte încercări, Arthur începu să se apropie de țintă — dar tot nu reușea să ajungă la buton. Privi în stânga și tresări speriat.     Surioara lui Lenora avea fața stâlcită de cadrul din sârmă aflat în spatele ventilatorului ei. Panglica mare și galbenă pe care o avea în par ajunsese între lamele și acum o trăgea de cap fără milă Răsfirând degetele și lipindu-și palma de cadrul cu spații largi, Lenora se chinuia să-și desprindă fața de lamă care se învârte pe cealaltă parte.     Arthur gâfâia panicat. Nu mai avea încercări la dispoziție. Dacă nu voia ca micuța Lenora să fie mutilată, lovitura următoare trebuia să fie decisivă.     Băiatul fixă cu privirea butonul roșu ca focul.     Cu forța adunată nu numai într-un braț, ci în tot corpul, Arthur trimise coada biciului spre țintă.     Coarda șerpuită se smuci în spate, se opri o clipă în aer — apoi țâșni și își lovi mortal pradă.     Arthur privi plin de încântare cum lumina roșie intermitentă se stinge. Sunetul clar al încetinirii umplu aerul și ventilatoarele se opriră.      Reușise.     Dar nu mai apucă să se bucure, fiindcă avu deodată o senzație ciudată. De fapt, era senzația căderii.     Din pricina ultimei mișcări, călcase dincolo de marginea craniului elefantului și plonjase spre scândurile aprinse de sub el, cu biciul fluturând în urma lui precum  Cea Mai Proastă Parașută din Lume.     În scurt timp însă se văzu clar că nu îi sunase încă ceasuI. Simți o presiune în jurul taliei și — deși organele lui primiră mai târziu mesajul — trupul îi rămase suspendat în aer la un metru și jumătate distanță de pământ."